In cazul bunul mostenit, acesta nu este supus impartelii.
In cazul bunurilor comune, situatia este diferita.
Proprietatea devalmasa, cuprinsa din totalitatea bunurilor sotilor, se caracterizeaza prin faptul ca niciunul dintre soti nu are individualizata cota -parte din dreptul de proprietate.
Asadar, individualizarea acesteia este realizata prin imparteala, dreptul fiind divizat, bunul nefiind fractionat, in materialitatea sa.
Imparteala poate fi realizata oricand.
Intre soti, functioneaza o prezumtie de contributie egala, la dobandirea bunurilor.
Prezumtia de contributie nu este una irefragrabila, ci poate fi combatura prin orice mijloc de proba.
Asadar, sotii pot avea cote diferentiate, care sa releve contributii financiare diferite.
La imparteala, instanta de judecata va avea in vedere criteriile generale de partajare :sumele de bani investite la plata pretului, investitiile efecuate, orice alte acte de conservare initiate, acte de administrare efectuate, situatia locativa a fiecaruia dintre soti, munca prestata in gospodarie.
Niciunul, este bun propriu.
Potrivit art. 340 Cod civil, Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:
a)bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;