Moștenirea după părintele recăsătorit. Aș putea fi unic moștenitor dacă tatăl vitreg are la rândul lui un copil?

Daca tatal moare primul, imobilul il mosteniti legal dvs., daca mama moare prima imobilul il mosteniti legal impreuna cu tata. Daca mama moare prima si va face un testament, pe care tata nu-l contesta, atunci imobilul va revine dvs, insa daca tatal isi revendica partea de rezerva succesorala, se schimba un pic datele problemei, dar nu foarte mult. Deasemenea, mama poate sa va doneze imobilul, iar in cazul in care moare prima si tatal nu ataca donatia, atunci ramaneti cu imobilul, insa daca tatal ataca donatia, la fel, se schimba un pic datele problemei, dar nu foarte mult. Presupunem, din exprimarea dvs., ca tatal nu va ataca testamentul sau donatia.

Dar copilul tatalui meu din prima casatorie are drept asupra acestui imobil?

Copilul tătălui dvs. din prima căsătorie nu este fiu al mamei dvs., nu este rudă cu mama dvs. și nu o moștenește. (iar imobilul este al mamei dvs.)

Cu toate acestea, în funcție de ordinea plecărilor pe Lumea Ailaltă (pe care nu o stăpânește nimeni) precum și în funcție de actele pe care le veți fi făcut sau nu până atunci (asta stă în puterea voastră, cu condiția să vă informați), este posibil ca o mică parte din acest imobil să ajungă la acest copil.

Cum? Daca mama dvs. moare prima.
Moștenitorii ei sunteți: dvs./copilul ei (3/4 din imobil) și tatal dvs./soț supraviețuitor (1/4 din imobil). Iar la moartea tatălui dvs. cota de 1/4 moștenită de el de la mama dvs. va intra în moștenirea lui și o veți împărți în mod egal cu fratele dvs. după tată.

În privința lui „CUM pot părinții să” ... căile sunt variate și depind de fiecare situație (familială) în parte.
Nu există rețete. Există soluții pentru fiecare caz în parte.
Am (noi, avocații, avem) soluții diferite în funcție de cine întreabă și chiar și în funcție de cât de aproape de groapă se simte cel care întreabă. Da, da, exact așa. Căci unul și același act se poate dovedi o idee bună în tinerețe și o idee proastă mai tărziu. Este o întreagă filosofie să știi să nu arunci priviri definitive asupra nimănui și a nimic. Să știi să croiești o cale magistrală din pași mărunți. Căci sunt mulți cei care au făcut acte (luându-se după vecinul, că la el a ținut) și au ajuns ca-n vorba aceea: s-au ferit de ... ucigă-l toaca și au dat de tac-su.