Expertiza judiciara: este ea o procedura judiciara autonoma ?

Stimata Dna. @carpatina, multumesc inca odata pentru mesajul Dvs.
Un grup de experti, incercam sa aprofundam un pic rolul si pozitia expertului judiciar in contextul legii romane si a practicii curente.
Daca doriti sa ne ajutati, in sensul conturarii imaginii pe care o au expertii judiciari in optica juristilor (avocati, consilieri juridici - nu magistrati) va rog trimiteti un mesaj privat pentru a va remite cateva materiale din literatura de specialitate straina.
Veti sesiza optica din care dorim sa priviti si sa va exprimati opinia.
Cu stima,

Buna dimineata, as dori sa dicutam deschis pe fondul acestei teme, asa incat sa poata fi antrenate si alte persoane interesate in aceasta discutie.
INteleg ca dvs doriti sa fie dezbatute in paralel doua tematici invecinate.
Pentru a face o ordine in ganduri, si a ma face inteleasa, voi intitula ca fiind:
Tema nr.1: "rolul si pozitia expertului judiciar in contextul legii romane si a practicii curente"; si
Tema nr.2: "conturarii imaginii pe care o au expertii judiciari in optica juristilor (avocati, consilieri juridici - nu magistrati)".

Pentru tema nr.1:
Daca vorbim de "contextul legii romane", atunci va trebui sa ne referim la toate legile din Romania care sunt in vigoare in acest moment, si as enumera doar cateva, legate in special de procedura legala: Codul de Procedura Civila, de Procedura Penala, de Procedura Fiscala si alte proceduri pe care legea le prevede, indica in termeni clar rolul si pozitia expertului pentru fiecare ramura de drept in parte. Rolul expertului este definit in fiecare lege in parte in functie de domeniul unde acesta este solicitat sa-si expuna parerea sa calificata. Repet: expertul este tratat in dreptul roman ca un martor, indiferent de domeniul dreptului unde acesta isi expune parerea si indiferent sub ce forma: orala sau scrisa. Ceea ce il distanteaza pe expert de martor, este faptul ca poate fi recuzat, iar martorul poate fi respins de instanta daca sunt motive intemeiate. Apoi o alta deosebire intre martor si expert, este faptul ca martorul relateaza faptele in mod subiectiv, iar expertul este obligat sa le expuna in mod stiintific, obiectiv. O alta deosebire, martorul ia la cunostinta de procedura in care urmeaza sa i se ia marturia atunci pe loc, in fata instantei, pe cand expertul o cunoaste deja mai dinainte. O alta deosebire: martorul il propune partile interesate, iar expertul il propune instanta in mod aleatoriu. O alta deosebire: martorul nu este acreditat de instanta sa depuna marturiile sale si parerile sale in scris , in procese, pe cand expertul trebuie sa fie acreditat de catre instanta pentru a putea functiona ca expert pe langa o instanta.

Tema nr.2: imaginea pe care expertul si-o castiga in fata avocatilor, a consilierilor juridici, depinde in primul rand de calitatea lucrarilor pe care acesta le executa ca expert. Apoi de comportamentul acestuia fata de cei din jur. Aceasta tema este deja putin mai departata de domeniul dreptului, si mai degraba de cel al psihologiei, domeniu unde nu ma aventurez.

După părerea mea expertiza judiciară este în primul rând un mijloc de probă; procedură judiciară, deşi personal nu înţeleg de ce insistaţi atât pe acest aspect, este, deoarece se desfăşoară cu respectarea anumitor reguli.

Aş mai adăuga - fără a subestima importanţa acestui mijloc de probă şi eforturile pe care le depune un expert - că este la fel de autonomă - dacă-mi este permis :D - ca şi oricare dintre celelalte (§1-§9).

În asentimentul colegei Carpatina, apreciez că dacă ar trebui considerată o procedură judiciară autonomă nu s-ar fi aflat reglementată în cadrul Secţiunii a III-a (Administrarea dovezilor).

Prin faptul că activitatea de expertiză este reglementată destul de riguros în comparaţie cu celelalte procedee probatorii şi luând în considerare că într-adevăr este o activitate complexă ce comportă o anumită interacţiune între mai mulţi factori (instanţă, expert, părţi) nu cred că este totuşi autonomă şi consider că este oarecum inoportună şi extrem de interpretabilă exprimarea "autonomă". În fapt autonomia nu presupune independenţa faţă de ceva? Cred că de aici depinde cum interpretează fiecare noţiunea de independenţa, de nesubordonare

Cu tot respectul dar, în cele din urmă, nu consideraţi că există şi posibilitatea să nu fi formulat corect întrebarea? Eu unul nu reuşesc să-mi dau seama care este "partea autonomă" a expertizei judiciare.

Cu respect,
Av. Adrian Posdarie

adrian.posdarie a scris:

După părerea mea expertiza judiciară este în primul rând un mijloc de probă; procedură judiciară, deşi personal nu înţeleg de ce insistaţi atât pe acest aspect, este, deoarece se desfăşoară cu respectarea anumitor reguli.
Cu respect, Av. Adrian Posdarie

Buna ziua Dle. Av. Posdarie,
Multumesc mult pentru interventia Dvs. bogata in opinii (vazand si lipsa de interes a altor forumisti).
Ca sa fiu si mai transparent, oportunitatea discutiei de fata a aparul dupa ce am citit unele materiale din literatura franceza de specialitate (deci de la cei ce ne-au inspirat si codurile civ. si pr.civ).
In acele materiale, e drept concepute/mediatizate de unele asociatii profesionale ale expertilor judiciari, se promoveaza dezbaterea ideii existentei unei foarte stranse legaturi (simbioza ?), atat filozofico-doctrinare cat si practice, intre judecator si expertul judiciar, unul privit ca "cunoscator al dreptului" fara cunostinte tehnico-practice iar celalalt "cunoscator al starii de fapt", desemnat (de pe o lista intocmita si agreata de MJ) in mod special de catre primul (in baza unei proceduri judiciare specfice si relativ bine descrise in C.pr.civ, C.pr. penala si C.pr.fiscala) spre al "informa personal" si de ce nu spre al "consilia personal"" pe baza cunostintelor tehnice "recunoscute" si "atestate" de societatea civila si de cea profesionala.
De remarcat un aspect interesant: Expertul tehnic (profesionist cu activitate curenta extrajudiciara in favoarea tertilor - clientii sai cotidieni) nu are calitatea de "expert judiciar" tot timpul si permanent ci numai temporar si intermitent, de la desemnarea in acea calitate si pana la depunerea raportului adresat instantei; deci el este "chemat" din cand in cand spre a face un serviciu public in favoarea justitiei si eventual remunerat pentru acest serviciu.
In dreptul francez, expertul are posibilitatea sa accepte sau sa refuze desemnare. In dreptul roman el are doar obligatia, sub santiunea amenzii administrative sa execute "ordinul" judecatorului.
Fapt curios: ca profesionist prestator de servicii in "viata civila" el negociaza cu clientii sai pretul acestor servicii. In RO, Judecatorul fixeaza oarecum arbitrar (fara criterii public cunoscute si transparente) cuantumul "onorariului de expertiza".
Alt fapt interesant si poate putin cunoscut: in dreptul civil francez exista un "judecator taxator specializat" care, impreuna cu partile implicate si expertul desemnat, cad de acord asupra unui onorariu si asupra unui termen de predare a raportului !. Culmea: decizia acestui judecator este supusa unor cai de atac (cu termen scurt de promovare) !!.
Totodata (si aici si experienta mea practica o confirma) se constata mare influenta (de pondere si calitativa) a expertizei judiciare asupra formarii opiniei Judecatorului si asupra hotararii finale a acestuia.
De aici diferenta semnificativa fata de "martor".
Din literatura parcursa rezulta un fapt interesant: si in Franta, dezbaterea pe tema de mai sus, si altele din aceiasi categorie, suscita un viu dialog intre avocati si expertii judiciari.
Materialele de care fac vorbire sunt in limba franceaz si foarte stufoase (lungi, mari)
Din acest motiv am reticente in a le posta pe forum.
Toatea aceste, si multe altele, fac pe colegii din Franta sa vorbeasca de o "procedura autonoma a expertizei judiciare"
Autonoma nu in sensul de independenta si nesubordonare, ci, din contra, de procedura specifica, bine caracterizata in lege, care are o pozitie foarte apropiata judecatorului si este strans legata de modul in care acesta isi formeaza convingerile proprii (poate, intr-un anumit fel, "o prelungire a ochilor judecatorului spre starea de fapt), cu un rol major in construirea hotararii finale a judecatorului.
Astept cu sincer interes opiniile Dvs. si ale altor colegi spre a continua dialogul
P.S.
Daca exista interes, documentele le pot transmite via fax / e-mail.
Cu stima,
Expert judiciar Eugen Marcov

Dincolo de reglementarile legale (de lanoi si nu numai), raspunsul la intrebarea dumneavoastra trebuie sa tina mai degraba de logica. Abia apoi sa fie reglementata intr-un fel sau altul, in functie de viziune. Dar, cum in Romania, toate legile se dau pe picior, fara o analiza serioasa anterioara, nu ne miram ca se nasc astfel de intrebari sau mai degraba de raspunsuri diferite.
Inca nu sunt un juris sa dau sfaturi dar, aceasta problema am intalnit-o si eu in cadrul medierii.
Doar pentru faptul ca o procedura este utila instantei sau este ceruta de instanta, nu inseamna ca acea procedura este automat si judiciara si cu atat mai putin independenta.
Pentru a ma face mai bine inteleasa, as porni in demersul meu cu urmatoarea intrebare: Stabileste judecatorul modul in care expertul judiciar sa-şi desfaşoare activitatea, modul in care trebuie sa ajunga la un rezultat?
Daca judecatorul spune expertului ce sa faca in demersul sau privitor la obiectul expertizei, da, atunci putem spune ca expertul nu desfasoara o procedura judiciara autonoma.
Daca judecatorul stabileste obiectul expertizei dar expertul este cel ce stabileste care este exact procedura stiintifica urmata pentru a raspunde cerintei instantei, atunci putem afirma cu certitudine ca acesta este o procedura judiciara autonoma.
Mai nuantat putin, in opinia mea, faptul ca este reglementata de lege (orice activitate este reglem. de lege) pentru a fi utila instantelor, nu o face sa fie de fapr o expertiza judiciarain adevaratul sens al cuvantului.
Pentru ca o expertiza sa fie judiciara, ea trebuie sa se desfasoare in fata instantelor de judecata sau cu concursul organelor judiciare. Ori expertul isi desfasoara o activitate in cadru legal dar dupa normele stiintei in domeniul in care isi depune expertiza.
Poate ca am fost ceva mai inversunata dar am intalnit aceeasi problema: pentru simplul fapt ca partile aleg sa parcurga procedura medierii in timp ce se deruleaza cauza pe rolul instantei, nu face ca procedura medierii saa fie una judiciara. (si astfel de aprecieri sunt facute de profesori de la care astepti ceva mai multa rigoare stiintifica).

S-auzim de bine!