"Din Decizia nr. 16/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de apelant nu se desprinde o altă concluzie. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut printre altele următoarele: „Din interpretarea normelor legale enunţate rezultă că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept.
Raţiunea acestei interpretări este impusă şi de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind ajutoarele/indemnizaţiile în anii 2011 - 2015.”
Prin urmare, chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că dispoziţiile legale prin care se prevedea plata ajutoarelor pentru trecerea în rezervă nu se aplică în anii 2011-2015.
Aprecierea apelantului că suspendarea plăţii acestor drepturi nu poate fi amânată la nesfârşit nu determină o altă soluţie, legiuitorul este suveran în ceea ce priveşte legiferarea acordării unor drepturi băneşti, suspendarea plăţii acestora, abrogarea acestor drepturi, instanţa fiind obligată să aplice legea nu să aprecieze asupra oportunităţii sale (a se vedea în aceste sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 291/2013).
În speţă nu se poate vorbi de o aplicare retroactivă a dispoziţiilor legale pentru că prevederile legale care au suspendat plata ajutoarelor la trecerea în rezervă erau în vigoare la data la care reclamantul a fost trecut în rezervă şi sunt în vigoare şi în prezent, chiar dacă reglementate prin alte acte normative expuse mai sus. "
C.A. Suceava, Decizia nr. 110 din 14 februarie 2017, dosar nr. 7725/2/2015,
[ link extern ] /