persoana juridicã - consumator

Obligatia de garantie rezulta din insusi contractul de vanzare-cumparare. Prin simpla lui inchieere, celor 2 parti le revin atat drepturi l, cat si obligatii reciproce. Printree obligatiile vanzatorului, se numara si obligatia de garantie a lucrului vandut. Potrivit art.1352 C.civ. ,vanzatorul va raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, daca, din cauza acestora, lucrul nu este bun de intrebuintat, dupa destinatia sa, sau intrebuintarea sa este atat de micsorata incat se poate presupune ca cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau nu ar fi dat pretul achitat, daca ar fi cunoscut viciile lucrului.
Prin urmare, vanzatorul raspunde numai pentru viciile ascunse , nu si pentru viciile aparente ale lucrului.Viciile ascunse sunt acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau fi descoperite la predare, folosind mijloace obisnuite de verificare si care fac lucrul impropriu intrebuintarii potrivit destinatiei sale sau ii micsoreaza intrebuintarea.Pentru a exista obligatia de garantie contra viciilor lucrului trebuie indeplinite mai multe conditii:
In primul rand, vanzatorul datoreaza garantie numai pentru viciile ascunse, adica pentru acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau fi ddescoperite la predare cu mijloacele obisnuite de verificare. Pentru viciile aparente, de care cumparatorul putea lua cunostiinta, vanzatorul nu raspunde (art. 1353 C.civ.).
Viciile ascunse ale lucrului trebuie deosebite de nerespectarea calitatii lucrului; in cazul viciilor ascunse cumparatorul dobandeste lucrul pe care l-a voit, dar care este afectat de anumite vicii, pe cand in cazul nerespectarii calitatii, vanzatorul preda un alt obiect; de exemplu, in loc sa predea lucruri de calitatea I, preda bunuri din calitatea a II-a. Intr-un asemenea caz, vanzatorul raspunde, dar nu pentru viciile ascunse ale lucrului, ci pentru nerespectarea obligatiei de predare.
In al doilea rand, vanzatorul raspunde numai daca viciile ascunse existau in momentul vannzarii.

Mulţumesc pentru răspuns, legally!

Nu înţeleg însă de ce O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi Legea 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora exclud din definiţia pe care o dau "consumatorului" persoanele juridice.

Bun, pe drept comun, există obligaţia de garanţie pentru viciile ascunse ale lucrului în sarcina comerciantului, dar mi-ar fi plăcut o normă specială şi în ceea ce priveşte persoana juridică - creditor al obligaţiei de garanţie. Mă gândeam că nu ştiu eu unde să caut, dar se pare că nu există un act normativ în sensul ăsta.

Din nou, mulţumesc!

Chiar si Codul comercial contine prevederi limitate in aceasta materie. De regula se aplica prevederile Codului civil. :)

Problema ridicată de dumneavoastră este foarte interesantă.Într-adevăr OG 21 se referă doar la consumatori şi la asociaţiile ce reprezintă consumatorii.Viciile ascuse dovedite din păcate nu mai sunt amendate prin lege.