avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1006 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Citate si poezii de dragoste
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Citate si poezii de dragoste

• Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...
• Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet
ranit si apoi vindecat de altul...
• Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere
nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita...
• O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.
• Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.
• Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea...
• Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca
inainte...
• Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca
prapastie a durerii...
• Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti
cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii...
LA MULTI ANI!
• Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.
• Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul
ramane...
• Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera
vrednic, iti va indrepta ea cursul!...
• Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi,
dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi
puterea.
• Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in
iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!
• Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza...
si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste...
• Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca
o iubesti tu!
• Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.
• Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA
ar trebui sa fie...
• Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de
vant spanzurata in vid!
• In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se
cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...
• Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama
ca este om si sa ramana asa.
• Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile
"insuportabile"
• Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este
asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se
ofileste...
• Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine
Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa...
si un suflet smuls din piept...
• O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.
• Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in
lume si izvorul cel mai important pentru poezie...
• Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire
care ascunde in ea avertismentul intunericului...
• Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi...
• Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si
mangaietoarea lumina a lunii?
• Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei
folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita.
• Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam;
insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem...
• Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a
fi fericiti...
• Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne
inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.
• Am o banala intrebare pentru voi...: "Dragostea s-a nascut prin femeie
sau Femeia s-a nascut din Dragoste...?"
• Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este
darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
• Fiecare are propria sa filozofie a iubirii..., unii si-au faurit-o din
lemn, altii din piatra...
• Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului
• Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a
simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta...
• "Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in
armonia raiului." - William Shakespeare
• Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne
iertam unii altora micile defecte...
• Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este
relativ pe lumea asta, pana si iubirea...
• O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.
• pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna,
frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele
mele...
• Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte
adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
• Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul
fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai
intalnit...
• Sa visezi un inger?...
dar am deja un vis...
si am si un inger...
iar ingerul e visul meu...
• Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este
sa suferi din iubire...
• Fara IUBIRE nu exista viata!
IUBITI-VA!
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa!
• Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei
fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens...
• Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa
ce ramane reprezinta amintirile...
• In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec.
• Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.
• Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu
poate face niciodata soarele: sa lumineze ... noaptea!
• Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca
loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput...
• Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora
defectele, ci pur si simplu le arde.
• Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera
• Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai
bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti...
• Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme,
punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi
niciodata aceiasi.
• Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista...
• Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti
cand il asculti.
• Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar
o singura data, cu adevarat...
• Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de
ea insasi... "jertfa".
• Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine
sa mai aruncam si o a doua privire.
• Dragostea este un joc ciudat:
sau amandoi castiga sau amandoi pierd...
• Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa
se micsoreze...
• Femeia...
este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata...
Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare!
• Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o
oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca
pe o dragoste...
• Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

Poemul 20 - de Pablo Neruda

Pot scrie cele mai triste versuri... in noaptea aceasta...
Sa scriu de exemplu: "noaptea este instelata, si astrele stralucesc... albastre... de departe"
Vantul noptii suiera langa cer... si canta...
Pot scrie cele mai triste versuri, in noaptea asta...

Eu am iubit-o... si cateodata si ea m-a iubit...
In nopti ca aceasta, am avut-o in bratele mele...
Am sarutat-o de-atatea ori, sub cerul INFINIT...
Ea m-a iubit... si cateodata si eu o iubeam...

Cum sa nu-i fi iubit ochii aceia mari si ficsi?!
Pot scrie cele mai triste versuri... in noaptea aceasta...
Sa ma gandesc ca nu o am,
Sa simt ca am pierdut-o...
Sa aud imensitatea noptii... cu atat mai imensa cu cat sunt fara EA...
Si versul acesta...cade peste suflet...
Ca .....................

Ce conteaza ca iubirea din mine n-o mai poate privi?
Noaptea e plina de stele... si EA... NU E CU MINE...
Asta e tot! In departare... cineva canta! In departare...

Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea EI...
De parca... pentru a mi-o apropia... privirea mea, o cauta...
Inima mea o cauta...
Si ea... NU E CU MINE...
Aceeasi noapte alba... aceleasi fapte....


"NOI" , cei de atunci... nu mai suntem aceiasi...
NU O MAI IUBESC, este adevarat... dar... cat am iubit-o...
Vocea mea, cauta parca vantul... pentru a-i atinge auzul...

A ALTUIA!!! Este "a altuia" ... cum era inainte a saruturilor mele?
Vocea ei, corpul ei conturat clar, ochii ei infiniti...
N-o mai iubesc, este adevarat...
Dar poate... o mai iubesc...

E atat de scurta iubirea...
Si atat de lunga UITAREA...
Pentru ca in nopti ca aceasta... am avut-o in bratele mele....
Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea ei...

Chiar daca aceasta ar fi cea din urma durere... pe care ea mi-o provoaca...
Si acestea ar fi ultimele versuri pe care le scriu..."

Traducerea: Sidonia Popa
Nu pastra pentru tine ...- Tagore


Nu pastra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie, doar mie, in taina
tu, ce zambesti cu-atata gingasie
sopteste-mi cat mai lin : inima mea te va auzi
nu urechea.

Adanca-i noaptea, casa tacuta
cuiburile pasarilor invaluite in somn
deschide-ti printre lacrimi furise
printre zambete nesigure
printr-o dulce-mbujorare a durerii
deschide-ti taina inimii tale ...





Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta - Pablo Neruda


Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.
Să scriu, de exemplu: “Noaptea-i înstelată,

şi tremură, albaştri, aştrii în depărtare”.
Vântul nopţii se roteşte în cer şi cântă.

Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.
Eu am iubit-o, şi câteodată şi ea m-a iubit.

În nopţi ca asta am avut-o în braţele mele.
Am sărutat-o de atâtea ori sub cerul infinit.

Ea m-a iubit, şi câteodată şi eu am iubit-o.
Cum să nu-i fi iubit iubit ochii ei mari şi nemișcați.

Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.
Să mă gândesc că n-o mai am. Să simt că am pierdut-o.

Să ascult noaptea imensă, mai imensă fără ea.
ªi versul cade-n suflet ca roua peste iarbă.

Ce contează că iubirea mea n-a putut-o păstra.
Noaptea-i înstelată şi ea nu e cu mine.

Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare.
Sufletul meu nu vrea să înţeleagă că a pierdut-o.

Ca şi cum ar vrea s-o aproprie privirea mea o caută.
Inima mea o caută, şi ea nu e cu mine.

Aceeaşi noapte face să albească aceiaşi arbori.
Numai noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiaşi.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar cât am iubit-o.
Vocea mea semăna cu vântul ca să-i atingă auzul.

A altuia. O fi a altuia. Cum înainte a fost a săruturilor mele.
Vocea ei, trupul ei conturat clar. Ochii ei infiniţi.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar poate-o mai iubesc.
E-atât de scurtă iubirea, şi atât de lungă uitarea.

Pentru că în nopţi ca asta am avut-o în braţele mele,
sufletul meu nu vrea să înţeleagă că a pierdut-o.

Chiar dacă asta e ultima durere pe care mi-o provoacă,
şi astea ultimile versuri pe care i le mai scriu.

tradus de Adrian Diniş


Puedo escribir los versos más tristes esta noche


Puedo escribir los versos más tristes esta noche.
Escribir, por ejemplo: “La noche esta estrellada,

y tiritan, azules, los astros, a lo lejos”.
El viento de la noche gira en el cielo y canta.

Puedo escribir los versos más tristes esta noche.
Yo la quise, y a veces ella también me quiso.

En las noches como ésta la tuve entre mis brazos.
La besé tantas veces bajo el cielo infinito.

Ella me quiso, a veces yo también la quería.
Cómo no haber amado sus grandes ojos fijos.

Puedo escribir los versos más tristes esta noche.
Pensar que no la tengo. Sentir que la he perdido.

Oír la noche inmensa, más inmensa sin ella.
Y el verso cae al alma como al pasto el rocío.

Qué importa que mi amor no pudiera guardarla.
La noche está estrellada y ella no está conmigo.

Eso es todo. A lo lejos alguien canta. A lo lejos.
Mi alma no se contenta con haberla perdido.

Como para acercarla mi mirada la busca.
Mi corazón la busca, y ella no está conmigo.

La misma noche que hace blanquear los mismos árboles.
Nosotros, los de entonces, ya no somos los mismos.

Ya no la quiero, es cierto, pero cuánto la quise.
Mi voz buscaba el viento para tocar su oído.

De otro. Será de otro. Como antes de mis besos.
Su voz, su cuerpo claro. Sus ojos infinitos.

Ya no la quiero, es cierto, pero tal vez la quiero.
Es tan corto el amor, y es tan largo el olvido.

Porque en noches como esta la tuve entre mis brazos,
mi alma no se contenta con haberla perdido.

Aunque éste sea el último dolor que ella me causa,
y éstos sean los últimos versos que yo le escribo.


Ultima modificare: Luni, 16 Ianuarie 2012
Andreea-Ionescu, utilizator
Aseara cand ne desparteam, aseara,
Tot mai era un pic de primavara,
Si-acum arunca ochii pe fereastra,
A viscolit pe despartirea noastra.

Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte
Departe s-a facut foarte departe,
Si ninge intre noi ninsoare mare
Ninsoare de sfarsit de calendare.

Si ochii nu mai au ce sa mai vada
Doar urme de jivine prin zapada,
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi Siciliana.

Si vor veni dezastre de tot felul
Precum anunta trist violoncelul,
Si harpa si pianul ma omoara,
Reverberandu-mi fulgii de afara.

Mai latra undeva de frig un caine,
Dar tu ce faci in ziua fara maine,
De fapt de ce te-ntreb cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu de-i rau sau bine.

Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru,
Sa iasa lupi, agentii foamei sure,
Din fiecare palcuri de padure.

Sa vina, prin orase, mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii,
Si posta in aceste vremuri stranii
Sa-ntarzie cu lunile si anii.

Sa vezi si tu ce strigat tragic este:
„Sa nu-mi mai dai de tine nici o veste",
Deocamdata ninge praf de raza
Si drumurile noastre se blocheaza.

Nici nu mai stiu de-i noapte sau e ziua,
E doar ninsoarea noastra de adio.


Adrian Paunescu - Ninsoarea de adio
Sonetul XVII

Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create să fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământ
şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru că ştiu,
că aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
mă adorm pe mine.

sonet de Pablo Neruda

Omar Khayyam – Traieste-ti clipa!


Viata se grăbeşte, rapidă caravană.
Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…

Bea vin! în el găsi-vei Viata-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Traieste-ti clipa dată! Caci clipa-i viata ta!

Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
ªi totuşi douâ zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină maine.

Nu depăşi prezentul cu gândul! ªtii tu oare
Măcar dac-ai să termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

În parfumatul prier, când – beată de iubire -
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de maine.
De m-aş gândi atuncea la rai şi mântuire,
N-aş preţui, iubito, mai mult decât un câine.

Se-ntoarce anotimpul suav al tinereţii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l preţuiesc.
Nu mă certaţi. E aspru, căci, are gustul vietii.

Nu caut nici minciună nici adevăr viclean.
Dar veşnic s-în cătarea de vin trandafiriu.
Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.
Vreau să mă bucur astăzi. Mâini – poate-i prea târziu.

Culege din viata tot ce-i surâs şi floare.
Serbează orice clipa! la cupa cea mai mare!
Alah nu ţine seama de vicii sau virtuţi.
Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruti.

Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe.
Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe.
Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.

Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:
“Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!”
Cum poate el să simtă în zori uimirea firii
ªi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?

Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! lar astă seară
Cea mai frumoasă roză din lume-i gura ta.
Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea!
Căinţa mea să fie ca bucla ta, uşoară…

Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă maine.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
la cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci maine poate luna te va căta-n zadar.

Ce ruşinos e timpul celui gândind amar
Că-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harfă bea vin dintr-un cleştar,
Căci poate maine cleştarul o piatră-o să-l sfărâme.

Fă-ţi rost de vin şi-o fată cu chip de heruvim,
- dacă heruvi există. De Rai grijă să n-ai,
căci în afara dragei şi-a cupei – ce alt Rai
mai dulce-i, – dacă este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cădea-vom în curând.
Nepăsător destinul ne va călca-n picioare.
Ridică-te copilă – o, cupă vrăjitoare!
Dă-mi buzele aprinse cât încă nu-s pământ!

Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito,
În vânt mulţi ani din viata. Dar timpul ce-mi rămâne
Din plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul maine
S-ajung din urmă viata pe care n-am trăit-o.

Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate
ªi-o carte de poeme. ªi dacă sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruină, – mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o sută de palate.

În zori într-o tavernă s-a auzit un glas:
“O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnaţi-l iar în cupe, ‘nainte ca destinul
Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!”

Nu mai cârti, nu geme – durerea mea! Tăcere!
Îţi voi găsi balsamul ce vindecă şi minte!
Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere.
Vreau să trăiesc! Căci morţii nu-şi mai aduc aminte.

Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării,
Ci răsfoieşte zilnic a desfătării carte.
Bea vin şi poartă-ţi paşii pe căile-ncântării,
Căci măsurat ţi-e drumul de la surâs la moarte.

Sfârşit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poartă vinul – neguţători de visuri.
Redaţi-mă vietii, chemări ale iubitei!

În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ţi-ai pus-o în lanţuri de mâhnire…
lar mintea ta şi chipul ţi le-ai îndoliat.
- Mă tot uimesc într-una: “Ce ignorant ciudat!”

Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea
ªi va lua cu dânsul fermecătorul cânt…

Ce-i înţelept? Să-ţi bucuri cămările fiinţei
Având în mână o cupă. Ce-a fost şi ce-i de faţă
Să nu te mai frământe. Fă-ţi dintr-o clipa-o viata
ªi sufletul sloboade-l din temniţele minţii.

Nimic n-au să te-nveţe savanţii. Dar alintul
Suav al unor gene o să te instruiască
Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,
Căci ţărna e grăbită ca sâ te găzduiascâ.

S-au desfăcut în juru-mi, aprinşi iar trandafirii.
Desfă-ţi şi tu simţirea în bucuria firii.
C-un înger blond alături, ia cupa şi-o deşartă,
Căci îngerul cel negru al morţii-aşteaptă-n poartă.

Alte discuții în legătură

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... justitiarul3 justitiarul3 Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)
Intrebari despre viata si iubire BX BX Cand o inima a fost inghetata de durere, calea catre distrugere mai poate fi evitata sau este ceva predestinat ? Vietile noastre urmeaza o cale foarte lunga si ... (vezi toată discuția)
Poti iubi, romantic vorbind, doua persoane in acelasi timp? Flavyta Flavyta Am o pasiune pentru scris, si in ultima vreme, mi s-a conturat o ideea destul de buna, dupa parerea mea, dar care poate fi extrem de discutabila: poti iubi ... (vezi toată discuția)