Potrivit dispoziţiilor art. 1244 din noul Cod civil „în afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.”
Potrivit art.1669 alin. 1 din noul Cod civil, „când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.”
În baza art. 1270 din noul Cod civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.”
În plus, art. 1516 alin.2 pct.3 din noul Cod civil stabileşte că „atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin (…): 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.
Trebuie reţinut şi faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. 1179 din noul Cod civil, orice contract trebuie să îndeplinească toate condiţiile esenţiale de validitate, respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimţământul valabil, obiectul determinat şi cauza licită şi morală.
Prescripţia nu curge (sau, după caz, a fost suspendată) dacă imobilul s-a aflat în posesia promitentului cumpărător.
ICCJ a statuat că acţiunea în prestaţie tabulară prin care reclamantul tinde la obţinerea unei hotărîri care să ţină loc de contract de v/c este o acţiune personală imobiliară (Decizia nr.47 din ianuarie 3013, pronunţată în recurs).
Fiind o acţiune personală (şi nu reală, cum au stabilit unele instanţe), este prescriptibilă în termenul general de 3 ani.