La mostenirea bunurilor unor doamne, un apartament si ceea ce este in el exista 2 mostenitori. Unul are drept sa mosteneasca jumatate din bunurile din casa, celalalt - cealalta jumatate si apartamentul. Situatia este "complicata", intrucit cel care mosteneste apartamentul "beneficiaza" de un noroc chior, proprietara a decedat si nu a mai avut timp sa faca un testament nou, iar testamentul vechi este in favoarea sotului ei, decedat si el - inainte de ea - cu citeva luni inainte.
Cum ar putea unul dintre mostenitori sa amine posibilitatea ca celalalt mostenitor sa ajunga sa fie proprietar si sa vinda apartamentul?
- daca proprietara a fost bolnava la pat si fara discernamint, se poate argumenta in instanta ca vointa ei a fost sa lase apartamentul sotului decedat primul si copiilor lui (din prima casatorie)? Exista martori si, de asemenea, testamentul. Testamentul existent este numai in favoarea sotului, dar el a murit primul. Nu se poate face nimic? O intirziere si un proces foarte lung ar "favoriza" mostenitorul moral (copilul sotului decedat primul) sa poata sa discute cu celalalt mostenitor (un nepot al doamnei) si sa se inteleaga ...
Buna ziua,
Onorariul avocatului este confidential.
Sansele se pot aprecia numai dupa o discutie directa si cu toate actele in fata.
Durata unor astfel de procese este in medie 1-2 ani.
romascanu
Moderator 7din 7 utilizatori consideră acest răspuns util
Testamentul vechi este caduc. (fiindcă beneficiarul testamentului a decedat inaintea testatoarei).
Pe scurt: poate fi pus în rama și cam atât. În instanță nu aveți ce obține din el.
Iar testamentul „nou” ... unde este/care ziceți că ar fi acela!? Pe vorbe!? Nu există.
Dacă defuncta nu a lasat un alt testament scris (fie autentic, fie olograf), atunci se aplică regulile moștenirii legale.
Nu se poate „argumenta” pe vorbele martorilor despre ce se zice că ar fi vrut defuncta. Dacă voia, scria.
Bașca faptul că ați scris: „a fost bolnavă la pat și fără discernâmânt”.
Păi, cum vine asta? Doriți cumva să convingeți vreo instanță despre ce se zice că ar fi vrut aceea care ... nici ea nu mai știa ce vrea, din pricina lipsei de discernământ? Mda. Eu, dacă aș fi jude, nu cred că aș reuși să-mi stăpânesc atât de bine limbajul nonverbal încât să nu mă uit măcar o clipă crucis.
În fine, dacă vrea careva să cheltuie aiurea doar ca să afle după vreo doi ani de proces, cam ce i-am spus eu deja, este libertatea lui.
Nu există „moștenitor moral”. Există moștenitor(i) legal(i).
„Copilul soțului decedat primul” își moștenește părintele (și nu înțeleg exact din expunerea dvs. dacă ap. era bun comun sau era doar al doamnei).
Copilul soțului nu o moștenește și pe doamna (care era doar soția tatălui său, dar nu era și mama lui. Are altă mamă de moștenit).
La moștenirea doamnei vin rudele sale, în ordinea claselor de moștenitori și a gradelor de rudenie. (Spre pildă, vorbiți de un nepot - care ar putea fi nepot de fiu/fiică sau nepot de frate/soră sau ... de văzut în ce sens folosiți dvs. termenul nepot).
Dacă veți să faceți apel la morală și echitate în speța acesta, atunci începeți o discuție cu moștenitorii legali. Nu dați buzna în proces ...
Testament.
olive
buna seara din nou
revin cu o veche problema care pare ca nu se mai termina privind un testament
sa o iau cu inceputul
tatal meu a trait in concubinaj cu o ... (vezi toată discuția)