Potrivit legii, prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată.
Cu alte cuvinte, prin contractul de întreţinere – de regulă – una dintre părţi (creditorul obligaţiei) înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (capital), iar cealaltă parte (debitorul obligaţiei) se obligă să-i asigure (sau să asigure unui terţ) întreţinerea în natură (de regulă hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale etc.) pe timpul cât creditorul va trăi, iar după moartea acestuia să îl înmormânteze. În acest caz contractul de întreţinere se constituie cu titlu oneros.