Care este explicatia pt care Statul roman, prin MFP, raspunde pt activitatea organelor sale - de exemplu daca Parlamentul da o lege proasta, care ma paubeste si introduc actiune in raspundere delictuala. De ce are calitate procesuala Statul prin MFP si nu Parlamentul, care are personalitate juridica?
Cred ca Parlamentul are calitate procesuala doar ca angajator in raporturile de munca cu functionarii sau angajatii din subordinea sa?
tgeorgescu
Utilizator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Parlamentul are caderea de a da ce legi vrea (cu respectarea Constituiei si a tratatelor internationale), este suveran iar parlamentarii nu raspund cuiva decat alegatorilor, la alegeri. Deci daca o lege vi se pare proasta, ori sesizati Curtea Constitutionala (daca aveti proces), ori Avocatul Poporului, ori un partid politic, dar nu raspunde nimeni, nici civil, nici penal, ca Parlamentul a dat o lege care vi se pare proasta.
Multumesc pt raspuns... nu puteam sa nu anticipez invocarea de catre dvs. a imunitatii jurisdictionale a Parlamentului :)
Am urmarit sa separ discutia privind exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului de chestiunea de fond daca ar fi admisibila totusi o actiune cu asemenea obiect.
Deci intreb strict pe exceptia lipsei calitatii procesual pasive a statului, pe care MFP a invocat-o prin intampinare.
Nu solicit momentan pdv in privinta fondului.
De altfel, logica asta ar exonera si statul, nu doar Parlamentul, de raspundere pt activitatea legislativa.
Pe fond s-ar putea discuta despre limitele acestei marje de discretie a legiuitorului... poate sa faca orice fel de lege? Iar, daca emite o lege care incalca Constitutia... sanctiunea unica este suspendarea acelei legi pe calea pronuntarii neconstitutionalitatii de catre CCR? Iar persoanele prejudiciate nu isi pot vedea reparatia efectiva?
Momentan va rog sa raspundeti doar de ce nu are Parlamentul calitate procesuala (ci statul prin MFP are calitate procesuala), apoi discutam pe fond :)
Potrivit prev. art. 36 C.pr.civ Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.
Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituind o chestiune de fond,