Custodie comună teoretic. Practic, bătăi de cap pentru ambii părinți.

În acte, custodie comună. În practica, tatăl nu mai are si nici nu isi doreste contact cu minorul. Nu plătește pensie alimentara (o suplinesc eu, fără probleme si fara discutii, scandaluri sau circuri interminabile).

Unde e problema? Ei bine, domiciliul meu (mama) si al copilului, nu este in Romania. Totusi in multe situatii mi se cere acordul tatălui (care tata nu este usor de gasit)..nici nu stiu unde locuiește iar numărul de telefon de pe care rar comunicăm il poate schimba oricand si de cele mai multe ori este deranjat de orice semn din partea mea. Unele dintre situațiile acestea sunt urgente si trebuie găsită solutie imediat pentru ele.

Întrebarea este: Ce varianta cât mai "nedureroasa" pentru toate părțile ar exista, în condițiile în care eu mi am asumat creșterea, dezvoltarea si educatia copilului iar tatăl nu isi mai dorește contactul nici cu mine si nici cu minorul? (Sigur ca nu putem vorbi de o varianta nedureroasa pentru nimeni, în condițiile în care dragostea cu forta nu se poate aplica..dar copilul a inteles situația si s a resemnat, limitându contactul la 1-2 apeluri pe an cu tatăl sau.. poate in viitor lucrurile vor sta altfel, dar acum, viețile fiecăruia au luat cai diferite).

Se poate obține custodie exclusivă in vreun fel ?

P.s1. Inclusiv tatăl s ar bucura de o astfel de soluție.
P.s.2. Stiu ca vorbim de dreptul copilului de a avea 2 parinti, dar in aceasta situație, o formalitate limitează dreptul copilului la o viata libera.

Dacă exista practica pe domeniu sau idei, le aș aprecia foarte mult. Momentan nu stiu de unde sa pornesc in rezolvarea situației.