Un angajat bugetar, deci căruia i se aplică prioritar dispozițiile H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariatilor din administratia publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitatile bugetare, nu a efectuat tot concediul de odihnă aferent anului 2016 în perioadele în care era programat. Acesta nu a solicitat modificarea planificării și nici nu i s-a cerut de către conducerea din 2016 a instituției să stea la serviciu. Pe scurt, nici el nu a respectat programarea și nici conducerea nu a verificat dacă aceste programări sunt respectate.
Acum a formulat cerere privind acordarea zilelor de concediu de odihnă neefectuate în 2016, însă conducerea s-a schimbat. Actualul conducător refuză aprobarea cererii întrucât angajatul nu și-a respectat programarea din 2016.
Eu înclin să spun că ar trebui ca angajatului să i se aprobe cererea, însă și conducătorul are dreptate: concediul de odihnă e un drept, însă, ca orice drept, trebuie exercitat așa cum prevede legea.
Dvs. ce părere aveți, cererea ar trebui aprobată sau nu?
Pana la 01.07.2018 , angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat din 2016, conform art.146 alin.2 C.mun.
In speta, cererea trebuie aprobata.
Incalcarea dreptului la concediu de odihna anual si neacordarea acestuia poate atrage si raspunderea patrimoniala a angajatorului in conditiile art. 253 alin. (1) din Codul muncii, potrivit caruia angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
De asemenea, se poate sesiza Inspectia Muncii sau ITM-ul, intrucat aceste institutii au atributii de control in ceea ce priveste stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata.