Sunt plecat din localitatea natala de multi ani.Am o sora careia i-a decedat sotul.Dupa divort aceasta si-a vandut apartamentul primit de la parinti si s-a mutat la mama (vaduva de 3 ani) la sugestia acesteia de a avea grija de ea si a primi casa in schimb. Mentionez ca nu am fost consultat niciodata in luarea deciziilor lor, nu mi s-a propus absolut nimic. In urma cu doi ani la un birou notarial pe data de 09.06.2016 s-a dezbatut succesiunea in urma decesului tatalui, fiecaruia revenindu-i cota parte cuvenita. In saptamana urmatoare, mama si cu sora mea(fara a ma instiinta sau a ma consulta au incheiat la acelasi birou notarial in favoarea surorii act de vanzare cumparare cu uzufruct viager. Dupa un an si trei luni au aparut divergente grave intre mama si sora mea , fapt care a dus la parasirea domiciliului mamei de catre sora mea. In situatia data, mama cu toate ca este in putere s-a hotarit sa anuleze acel contract de vanzare cumparare cu uzufruct viager. Intrebarea mea este daca poate face acest lucru si care sunt pasii pe care trebuie sa-i urmeze, si daca poate avea castig de cauza sora mea sau mama! In al 12-lea ceas a ajuns la concluzia ca are 2 copii si la fiecare trebuie sa imparta echitabil.
Trebuie sa mearga la avocat pentru a se analiza in amanunt situatia si a se studia contractul.
Este foarte greu de obtinut rezolutiunea contractului dar poate exista si aceasta posibilitate.
Contractul de vanzare-cumparare cu drept de uzufruct viager poate fi apreciat drept donatie deghizata.
Prin urmare, înstrăinarea cu titlu oneros poate fi prezumată ca fiind donație daca ea are ca dobânditori pe descendenți, indiferent de grad, pe ascendenții privilegiați și pe soțul supraviețuitor.
Lesne observăm că aceste categorii de persoane reprezintă tocmai moștenitorii rezervatari pe care legea îi instituie.
Astfel, orice înstrăinare, dacă este efectuată către una dintre persoanele susmenționate și are în conținutul său rezerva uzufructului, a uzului sau a abitației, va fi prezumată ca fiind donație.
Același statut îl au acum și contractele prin care se înstrainează un bun în schimbul întreținerii ori al unei rente viagere , către descendenți, ascendenții privilegiați sau sotul supraviețuitor.
Prezumția legală este una relativă, ea operând numai „până la dovada contrară”.
Prin urmare, este oricând posibil ca dobânditorul să facă proba faptului că actul încheiat a fost într-adevăr unul cu titlu oneros, de exemplu prin arătarea extrasului de cont care atestă efectuarea unui virament bancar constând în prețul plătit pentru achiziționarea bunului.
În același timp, legea prevede și posibilitatea ca, anterior, concomitent sau ulterior încheierii contractului prin care se înstrăinează respectivul bun, oricare dintre beneficiarii prezumției cuprinse în art. 1091 alin 4 NCC să poată „consimți” la înstrăinare.