dreptul la servitute de trecere

Potrivit art.576 C.civ. ,, Servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt stapan”,acesta este un drept real care se constitue de drept.Art. 577 C.civ. spune ca servitutiile izvorasc sau din situatia naturala a locurilor, sau din obligatia impusa de lege, sau din conventia dintre proprietari.
Dreptul de servitute este un drept care ia nastere conform legilor in vigoare si nu se cumpara sau se vand,ele sunt reglementate tocmai pentru a se evita specula.

Art.616 Proprietarul al cărui loc este infundat, care nu are nici o ieşire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
ART. 617
Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca sa iasa din drum.
ART. 618
Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puţină paguba acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
ART. 619
Acţiunea de despăgubire în cazul prevăzut prin art. 616 este prescriptibila; iar trecerea trebuie sa urmeze după prescripţie, deşi acţiunea de indemnitate nu s-ar mai putea admite.

ART. 620
Este iertat proprietarilor a stabili pe proprietăţile lor, sau în folosul proprietăţilor lor, orice servitute vor găsi de cuviinţă, pe cat timp aceste servituţi nu vor impune persoanei proprietarului fondului servient*) obligaţia unui fapt personal, şi pe cat timp aceste servituţi nu vor fi contrarii ordinii publice.
Uzul şi întinderea servituţilor stabilite astfel se regulează prin titlul ce le constituie, şi în lipsa de titlu, după regulile următoare.
ART. 630
Acela cărui se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dansa şi spre a o păstră.
ART. 631
Aceste lucrări se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului fondului supus, afara numai când se va stabili altfel în titlul de stabilire a servituţii.
ART. 632
În cazul chiar unde proprietarul fondului supus este însărcinat prin titlu a face cu cheltuiala sa lucrările trebuincioase pentru a se servi de servitute sau a o păstră, el poate totdeauna a se scuti de aceasta sarcina, lăsând fondul supus în dispoziţia proprietarului fondului cărui se cuvine servitutea.
ART. 633
Dacă proprietatea pentru care s-a stabilit servitutea s-ar împărţi, servitutea rămâne tot aceeaşi pentru fiecare parte, fără ca fondul supus sa se ingreuneze. Astfel, de va fi un drept de trecere, toţi devalmasii vor fi îndatoraţi a-l exercită prin acelaşi loc.
ART. 634
Proprietarul fondului supus servituţii nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuinţarea sau a i-o îngreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor, nici strămută exercitarea servituţii dintr-un loc intr-altul, decât acela unde servitutea a fost din început stabilită. Cu toate acestea, dacă acea stabilire primitivă a devenit mai împovărătoare proprietarului fondului supus, sau dacă îl opreşte a-şi face pe dânsul reparaţii folositoare, va putea oferi proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeaşi înlesnire pentru exercitarea drepturilor sale, şi acesta nu va putea refuza.
ART. 635
Însă şi acela ce are un drept de servitute nu-l poate întrebuinţa decât după cuprinderea titlului sau, fără a putea face nici în fondul supus servituţii, nici în fondul pentru care servitutea este înfiinţată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond.