Executare silita in cazul sotiei debitorului si a fiicei minore

Potrivit art. 2.500 alin. (1) din Codul civil, dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Art. 2.501 alin. (1) din același act normativ stipulează că drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
În cazul relațiilor comerciale, termenul de prescripție este de trei ani, conform art. 2.517 din Codul civil.

Potrivit art. 2.524 din Codul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligațiilor contractuale de a da sau de a face, prescripția începe să curgă de la data la care obligația devine exigibilă și debitorul trebuia astfel s-o execute.

În situația în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunțării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului.

Dacă dreptul este afectat de o condiție suspensivă, prescripția începe să curgă de la data la care s-a îndeplinit condiția.

Prin urmare, dacă timp de trei ani de la scadență creditorul societății (furnizorul) nu a luat nicio măsură pentru recuperarea creanței, acesta nu mai poate apela la instanțele judecătorești. Trebuie avut însă în vedere faptul că scăderea din evidență a unei datorii al cărei termen de plată este prescris se face doar după ce societatea a întreprins toate demersurile legale pentru decontarea acesteia.