Un sfat, va rog!

Multumesc pentru raspuns. Nu am scris detaliat relația pe care o am cu tatăl copilului-sunt chestii personale pe care nu vreau sa le expun asa public. M-ati ajutat mult cu acest răspuns.

Demos a scris:

Ceea ce dl Martonze v-a scris este dpdv legal OK, ramane de vazut factorul social si moral.

DPDV Juridic
Dvs mutandu-va in strainatate inainte de inceperea procesului in Ro, deci avand rezidenta in strainatate, tatal va trebui sa deschida proces si in strainatate.
Autoritatile Ro nu au autoritate de decizie in afara tarii si noua dvs rezidenta va face ca orice decizie data de instante Ro va trebui validata in tara de rezidenta.
Deasemenea, in mod automat, pentru vizitele periodice tatal va trebui sa faca naveta, sa asigure pe teritoriul tarii respective conditii de cazare decente, etc..., etc... !
ATENTIE, nu ne-ati furnizat nici o informatie asupra unui eventual sprijin material din partea tatalui in cei 3 1/4 ani, ori lipsa de suport material este un abandon atunci cand existenta copilului este cunoscuta de catre tata.
Informatie, in tarile civilizate, abandonul copilului este judecat cu mai multa severitate decat in Ro.

DPDV Moral
Decizia dvs va trebui sa tina cont in prioritate de interesul copilului, nu numai cel de azi ci si in timp.
Din ceea ce dvs descrieti, relatia intre dvs si tatal biologic al copilului a continuat pe plan moral si social si dupa incetarea relatiei fiziologice.
Daca pt dvs faptul ca tatal si-a tinut din cand in cand copilul in brate timp de 3 ani si 3 luni nu inseamna nimic, poate pt copil situatia nu este aceeas.
Prezenta unui tata in viata unui copil este importanta.
In acelas timp, din cele descrise relatia sociala intre dvs si tatal copilului nu este conflictuala, deci, deciziile care vor conduce inevitabil la conflict vor putea fi evocate in fata copilului timp de o viata.
Deasemenea, nu vad de ce azi, cand din ceea ce scrieti tatal si-a vazut copilul crescand si i-a oferit sentimente paternale, l-ati priva dpdv practic de dreptul de vizita si de manifestare a dragostei paternale.
ATENTIE, aveti posibilitatea de a construi in timp, nu numai cea de a distruge ceea ce ati stiut sa construiti timp de 3 1/4 ani.

Sfatul meu, fiti pragmatica!
Aveti de luat o decizie dificila, in care factorul social, educational si material al interesului copilului trebuie sa fie primordial.
Discutati cu tatal toate aceste aspecte insistand asupra faptului ca o decizie de justitie implica datorii paternale oficiale si regulate in timp, inclusiv materiale (ce vreti, banul trezeste reflexia).
Veti avea eventual posibilitea de a cere o pensie alimentara retroactiva facand proba ca tatal cunostea existenta copilului.
Chiar daca dpdv financiar nu sunteti la nevoie, banii pot fi pusi pe un cont remunerat deschis pe numele copilului, costituindu-i astfel un patrimoniu material sau un fond de finantare pt studii!!!
Succes si intelepciune.

Cu placere, tineti-ne la curent va rog, merci.
Va urez un week-end placut.

Stimată doamnă, din ce aţi scris în postarea iniţială, am înţeles că tatăl copilului doreşte să ia copilul cu el, fără dumneavoastră.
Aceste cuvinte m-au determinat să vă sfătuiesc, fiind trecută exact prin aceeaşi situaţie. Din punctul meu de vedere, un om cu intenţii bune nu insistă să ia copilul fără mamă, ci se comportă în aşa fel, încât copilul să-şi dorească să petreacă timp cu el, să-l simtă ca tată, ceea ce, din descrierea dvs., NU reiese. Dimpotrivă, domnul vrea să aibă sentinţă judecătorească, să ia copilul conform unui program, să aibă titlu executoriu care se poate executa silit.
Este adevărat ceea ce scrie antepostatorul meu, un copil trebuie să aibă atât model matern cât şi model patern, dar acest lucru este bine să se petreacă în familia în care convieţuieşte, ori prezenţa sporadică nu face altceva decât să deruteze copilul.
Despre programul de relaţii personale minor-părinte nerezident, este suficient dacă vă informez că acel program, care este destinat, teoretic, dreptului copilului la 2 părinţi, vă crează dvs., ca părinte rezident, obligaţii , iar domnului îi oferă drepturi, care nu-l obligă la respectarea programului stabilit de instanţă.

Inteleg ca multe persoane poarta in ele experienta unei despartiri dificile.
In acelas timp, exista de 9 ori mai multe cazuri de despartiri in conditii civilizate, cu o impartire justa si fara nevoie de judecator a sarcinilor parintesti.
Ceea ce face ca, citez: "vă crează dvs., ca părinte rezident, obligaţii , iar domnului îi oferă drepturi", este o interpretare falsa a dreptului pentru ca decizia judecatoreasca stabileste in primul rand obligatiile tatalui, mamele obtinand in general rezidenta.
Aceleas statistici ne spun ca la fiecare barbat care i-si fuge responsabilitatile exista o femeie care actioneaza in mod diferit dar care conduce la acelas rezultat.
Din aceasta cauza am sfatuit pragmatismul.

Pe alt plan
Parerea mea este ca fiecare individ are dreptul de a decide daca, o data trecuta fierbintea pasiune (care este si producatoare de copiii prin faptul ca pasiunea torida predispune femeia la fertilitate imediata), relatia care ramane este fiabila.
Daca pasiunea s-a transformat in iubire maraton sau prietenie si placere reciproca de a fi si trai impreuna.
Daca in noua configuratie, la rece si cu capul pe umeri, partenerii nu reusesc sa discute deschis despre problemele curente, despre ce resimte si ce gandeste fiecare vis-a-vis de celalalt, totul in respectul si intrajutorarea reciproca necesara asigurarii unui viitor copilului produs la cald, eu personal nu sunt de parere ca relatia trebuie continuata.
Pe baze false dpdv uman, mai devreme sau mai tarziu vor apare discutii, certuri, partenerii vor cauta alternative, etc... .
Rezultatul final, ceea ce putea fi facut la rece, la momentul potrivit si cu pagube generale minime, se va sfarsi in drama familiala mult mai nociva copilului.

decizia judecatoreasca stabileste in primul rand obligatiile tatalui, mamele obtinand in general rezidenta.

"Obligaţiile tatălui", în situaţia stabilirii domiciliului copilului la mamă (fiindcă sunt foarte multe cazuri în care tăticii devin părinţi rezidenţi, adică copiii locuiesc cu tata), constau în plata pensiei de intreţinere, atât. Este singura "obligaţie" a cărei nerespectare poate avea consecinţe penale, dacă cel care are obligaţia nu plăteşte , "cu rea credinţă", timp de 3 luni consecutive."Reaua credinţă" trebuie să o demonstreze tot mama, iar dacă plăteşte o lună da, 2 ba, nu e rea credinţă în interpretarea organelor de anchetă.
"Rezidenţa" minorului înseamnă tot ceea ce descrie userul mai sus: se îngrijeşte singură de copil, îi asigură acoperiş deasupra capului, condiţii materiale pentru creştere şi educare, transport la unitatea de învăţământ, la medic, îi alină durerile copilului şi se bucură de bucuria lui, îl veghează zi şi noapte . În schimb, are "obligaţia" să încurajeze relaţia personală tată-fiu şi să respecte strict programul de relaţii personale din sentinţa judecătorească.
Nu ar fi nimic nefiresc în asta dacă respectivul tată are sentimente sincere şi, cu sentinţa la dispoziţie, respectă programul obţinut. Dar sunt situaţii în care între copil şi părinte nu s-a stabilit o relaţie de ataşament , din cauza absenţei din viaţa copilului (cazul de mai sus) sau, şi mai rău, din cauza comportamentului acestuia faţă de el şi/sau faţă de mama lui, şi există posibilitatea ca acel copil să nu dorească să plece într-un program impus, la data şi ora exact stabilită în sentinţă, ei...atunci încep problemele, acuzaţii că mama împiedică relaţia tată-fiu, că mama l-a influenţat, etc. În acest caz, mama poate fi pedepsită penal, cf. art. 379 cod penal, pentru nerespectarea condiţiilor dr încredinţare a copilului şi poate fi penalizată atât cf. Legii 272/2004, cât şi conf. art. 906 Cod de procedură civilă, după ce, în prealabil, a trecut prin toate fazele cerute de art. 913 Cod Pr. civ.: executare silită, consiliere minor, altă executare silită.
Orice refuz al minorului de a pleca în programul de relaţii se prezumă a fi vina părintelui rezident, indiferent de antecedente.
Să nu vă imaginaţi că dacă domnul nu dă nici un semn de viaţă timp de 1 an, apoi apare brusc să ia copilul la program, cf. sentinţei şi nu sunteţi acasă sau copilul nu vrea să plece, sunteţi exonerată de vină! Dvs. trebuie să fiţi la domiciliu în fiecare zi de program şi pe tot parcursul programului, fiindcă el nu este obligat nici măcar să vină la ora de la începutul programului, de exemplu, dacă programul este de vineri ora 16 până duminica la ora 16, el poate veni vineri la ora 19 şi să vi-l aducă înapoi la ora 21, sau să vină doar duminica, poate să nu vină deloc , fără anunţ prealabil. Programul de relaţii personale este un DREPT al tatălui, nicidecum o obligaţie, deci nu poate fi executat silit, să vină să ia copilul la program, însă pentru dvs., orice absenţă este purtătoare de sancţiuni.