Succesiune după tata: poate mama să vândă apartamentul dacă toți cei trei copii își cedează cotele în favoarea ei?

1. Nu exista "cedat" si nu exista "in favoarea".
Se renunta la mostenire pur si simplu. Partea celui care a renuntat se va imparti in mod egal intre ceilalti mostenitori.
2. Apartamentul nu poate fi vandut fara dezbaterea mostenirii si ulterior, fara acordul tuturor mostenitorilor acceptanti.
3. Daca renuntati toti copiii, mama dvs va veni in concurs cu copiii dvs (adica nepotii).
Daca nu exista nepoti, vin rudele din clasa urmatoare, adica fratii si surorile tatalui.
Si asa mai departe, pana la gradul 4.
Numai daca nu mai exista nici un fel de ruda pana la gradul 4, poate ramane mama dvs unic mostenitor dupa tata.
Asadar, va sfatuiesc ca macar un copil sa ramana mostenitor impreuna cu mama.

Nu este o idee bună să faceți ceea ce vreți să faceți, indiferent cum numiți dvs. acest lucru.
Mai reflectați.

Vorbiți despre a ceda/cedare ... fără să știți „cu ce se mânâncă” = fără să știți ce efecte poate avea renunțarea pe care dvs. o numiți „cedare”.

În primul rând, pentru a ceda ceva trebuie să am acel ceva.
Deocamdată, dvs. și ceilalți doi copii ai defunctului aveți doar calitatea de fii/fiice și cam atât.

Adică aveți vocație succesorală (aveți chemare la moștenire).
Dar vocația/chemarea nu-i destulă spre a avea ceva din ceea ce defunctul a lăsat moștenire.

Mai trebuie să vă exprimați și voința ... de a fi moștenitor(i) al (ai) celui decedat.
Da, da, exact așa. Nu se naște nimeni moștenitor. (asta-i glumă „bună” pentru beția de la sărbătoarea nașterii și alte sărbători). Devine. Devine prin exprimarea voinței.
Și această voință se exprimă după ce a murit cel despre a cărui moștenire este vorba.
De ce după? Pentru că nu are nimeni garanția că nu va pleca el primul pe lumea cealaltă. Iar o condiție pentru a avea vocație la moștenirea unei persoane este ... să fii puțintel mai viu decât cel înmormântat. (juridic exprimat = indeplinirea condiției să existe la data deschiderii moștenirii). Și vorba aceea: venim pe rând și plecăm pe sărite.

Aveți două variante. Vreți sau nu vreți. (nu există cale de mijloc)

Dacă vreți să fiți moștenitori, atunci acceptați moștenirea (caz în care, luând, aveți și ce să cedați, aveți cum să dați mai departe, prin vânzare, donație etc ceva din ce ați luat)

Dacă nu vreți să fiți moștenitori, atunci renunțați la moștenire (și n-aveți nici cum să dați ceva din ceea ce n-ați luat).

Renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.
Mai pe românește: dacă defunctul a avut 3 copii, dar numai unul dintre ei acceptă moștenirea, e ca și cum ar fi avut doar un singur copil. Ceilalți vor fi la fel de străini de moștenire ca și ... alți copii de pe uliță, care nu erau ai mortului.

Aveți grijă ce vreți!

Renunțarea unuia dintre copii profită celorlalți copii ai defunctului (nu mamei!)
Renunțarea tuturor copiilor deschide calea venirii la moștenire pentru alte rude. (alături de soția supraviețuitoare).

Dacă acceptați moștenirea și apoi „cedați” mamei din ce ați luat („cedarea” asta se face prin vânzare, donație, partaj etc) este evident că atunci ea poate să vândă ... tot ceea ce are.
Ce anume ar împiedica-o? Ați vândut vreodată ceva din ce aveați? (o bicicletă, o undiță, un timbru etc) Dacă da, atunci veți constata că (matur fiind) nu a fost necesar să întrebați pe careva. Fiecare e liber să vândă ceea ce are (dacă nu e interzis prin lege să vândă ... te miri ce vrea să scoată la vânzare).

Sfatul meu ar fi să vă informați. Deschideți ușa unui avocat înainte de a vă arunca în necunoscut. (înainte de a da cu plaivazul fiindca așa a făcut și vecinul Gigel). Analizați toate varintele. Și alegeți în cunoștință de cauză.