Spetă..

Reclamantul, proprietar al imobilului casă şi teren, a cerut obligarea pârâtului la sistarea trecerii cu piciorul şi căruța peste terenul său. În motivarea acțiunii acesta a arătat că pârâtul este vecinul său, că imobilul pârâtului nu constituie loc înfundat şi că, deşi acesta are loc de trecere şi ieşire la şoseaua principală, a făcut un obicei din trecerea prin grădina reclamantei fără acordul acesteia.Pârâtul s-a apărat motivând că a folosit trecerea pe terenul reclamantului de 6 luni de când şi-a construit casa, fără nici o obiecție din partea acestuia, că servitutea respectivă este mai economică decât alte variante, şi că terenul său este un loc înfundat deoarece la celălalt capăt până la ieşirea la calea publică, se află terenul numitului X. În aceste condiții pentru realizarea căii de acces ar fi necesar să promoveze acțiune în justiție împotriva lui X, pentru stabilirea unei servituți de trecere pe terenul acestuia.Instanța a reținut din actele dosarului:
-din planul de situație, întocmit cu ocazia expertizei dispuse în cauză reiese că imobilul pârâtului nu constituie un loc înfundat în sensul legii.
-probele dosarului infirmă existența unui act juridic în sensul constituirii prin titlu a dreptului de servitute.
Cerințe:
a)Ce se înțelege prin loc înfundat?
b)Servitutea de trecere este naturală, legală sau convențională?
În cazul în care locul nu îndeplineşte condiția de a fi înfundat este necesară o convenție pentru constituirea acestui drept?
c)Se poate menține o servitute de trecere pe motiv că este mai comodă?
d)Ce va decide instanța?