[ link extern ]
antecontract, convenţie, prin care părţile contractante se obligă reciproc ca la o dată ulterioară, stabilită de comun acord, să încheie un anume contract (ex. vânzare-cumpărare, pentru care, iniţial, se semnează promisiunea de vânzare, ca antecontract).
antecontract, un contract în care ambele părţi, denumite promitent-vânzător şi promitent-cumpărător, se obligă să încheie în viitor, la preţul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect bunul ce face obiectul înţelegerii.
Atât promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, cât şi promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare reprezintă contracte, în fapt antecontracte, ce dau naştere unor drepturi de creanţă.
În aceeaşi categorie, a antecontractelor încheiate de părţi în scopul de a intra în viitor într-un raport contractual, în general privind vânzarea sau/şi cumpărarea unui bun, intră, în mod tradiţional, şi pactul de preferinţă, definit în general ca o variantă a promisiunii unilaterale prin care proprietarul unui bun se obligă ca, în cazul în care îl va vinde, să acorde preferinţă unei anumite persoane la preţ egal.
Prin urmare, deşi toate aceste figuri juridice, într-o enumerare care nu este exhaustivă, îmbracă forma juridică a noţiunii denumite „antecontract”, datorită faptului că reprezintă un contract încheiat de părţi în vederea încheierii unui alt contract în viitor, cel mai des în practică se întâlneşte promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, denumită, tocmai datorită frecvenţei sale, „antecontract de vânzare-cumpărare”.Aceasta este denumirea uzuală, pe care o folosesc atât notarii la autentificarea actului (evident, în situaţia în care actul s-a încheiat în formă autentică - recomandată), cât şi instanţele de judecată.
Deşi majoritatea antecontractelor vizează vânzarea-cumpărarea unor bunuri, în practica judiciară s-a pus şi problema pronunţării unor hotărâri care să ţină loc de contract de schimb, de închiriere sau chiar de donaţie, în baza unor promisiuni bilaterale încheiate de părţi în acest sens.
Doar în cazul contractului de donaţie, instanţele au respins posibilitatea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act de donaţie, avându-se în vedere faptul că, în situaţia contractului de donaţie, manifestarea de voinţă animus donandi trebuie să fie concomitentă cu încheierea contractului în forma autentică.
În situaţia antecontractelor de schimb şi de închiriere, de principiu, în practica judecătorească, s-a admis posibilitatea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act de schimb sau de închiriere, urmând a fi analizate celelalte condiţii de validitate ale convenţiei în fiecare situaţie în parte.
Întrucât cea mai mare frecvenţă o au, în practică, antecontractele de vânzare-cumpărare privind terenuri, prin Legea nr. 247/2005 a fost reglementată posibilitatea instanţelor de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare. Astfel, conform art. 5 alin. (2) din Titlul X al acestei legi: În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.
Detalii:
[ link extern ]