Putem invoca Perimarea dacă o somație de Executare Silită (poprire) a fost trimisă după 7-8 luni de la inițierea cererii (încuviințării) Executării Silite ?

Este hazardat sa ne pronuntam fara a vizualiza documentele din dosarul de executare silita
Perimarea executarii silite, reprezinta sanctiune procesuala ce determina stingerea actelor de urmarire ca o consecinta a lipsei de diligenta a creditorului, care nu manifesta staruinta pentru realizarea executarii silite incepute la cererea sa.
P.erimarea.. opereaza de plin drept, odata cu implinirea termenului de sase luni de la data ultimului act de urmarire; daca actul de executare trebuia indeplinit din oficiu de organul de urmarire,
Concret poate fi vorba fie despre dezinteresul creditorului asociatie sa staruie in pretentie,fie o intarziere a executorului de a comunica documente

Știind că Executorul Judecătoresc are toate posibilitățile să obțină rapid informațiile despre debitori, nu înțeleg ce acte și ce demersuri se pot face după atâta timp ... după 7 luni de la Încuviințarea Executării Silite ! Somația și Poprirea trebuiau s-o facă în maxim 1-2 luni ... deci e clar că nu s-a acționat cu Celeritate, una din obligațiile Executorului Judecătoresc !
Eu zic că în cazul relatat vorbim de o evidentă Perimare, deoarece dosarul a stat în nelucrare 7-8 luni, plus că în actele de Executare Silită nu s-a specificat adresa sediului creditorului (Asociația de Proprietari nr. 71 Brăila), fapt ce încalcă normele legale !
CITEZ DINTR-UN ARTICOL SUGESTIV:

„Rolul Activ al Executorului Judecătoresc în desfășurarea Executării Silite.” * ARTICOLUL A FOST SCRIS PE 28.09.2016 de către Octav-Lucian Păun - Inspector în Ministerul Justiției.
În conformitate cu dispozițiile art. 627, alin.(1) din Codul de Procedură Civilă republicat, în tot cursul executării, EXECUTORUL JUDECĂTORESC ESTE OBLIGAT SĂ AIBĂ ROL ACTIV, stăruind, prin toate mijloacele ADMISE DE LEGE, pentru realizarea integrală şi cu CELERITATE a obligației prevăzute în Titlul Executoriu, CU RESPECTAREA STRICTĂ A DISPOZIȚIILOR LEGII, A TUTUROR DREPTURILOR PĂRȚILOR şi ale altor persoane interesate.
Având în vedere aspectele prezentate, putem defini Principiul Rolului Activ al Executorului Judecătoresc ca fiind principiul de drept potrivit căruia Executorul sesizat potrivit legii, este obligat ca în cursul Executării Silite să întreprindă toate demersurile juridice şi să efectueze toate operațiunile materiale legale necesare realizării integrale a obligației prevăzute în Titlul Executoriu CU RESPECTAREA STRICTĂ A PREVEDERILOR LEGALE, A DREPTURILOR PĂRȚILOR şi ale altor persoane interesate.
Subliniem că obligația Executorului Judecătoresc este una de Diligenţă, nu de rezultat. Executorul Judecătoresc este învestit de Creditor să efectueze Executarea Silită, însă ACESTA NU POATE GARANTA CREDITORULUI REZULTATUL (recuperarea propriu-zisă a creanţei), ci doar efectuarea cu celeritate a tuturor demersurilor în vederea recuperării acesteia, întrucât activitatea Executorului şi procedura de Executare Silită sunt influenţate, sub aspectul finalităţii, de o serie de factori independenţi de voinţa sa, ori de posibilităţile acestuia, CONFERITE DE STATUTUL PROFESIEI, ori de prevederile Codului de Procedură Civilă.
Cel mai important factor la care face referire art. 703, alin.(1), pct. 2 din Codul de Procedură Civilă este INSOLVABILITATEA DEBITORULUI. Precizăm că RISCUL INSOLVABILITĂŢII DEBITORULUI aparţine exclusiv Creditorului, aspect care reiese indubitabil din interpretarea prevederilor art. 670, alin.(2) şi alin.(5) din Codul de Procedură Civilă.
Principiul Rolului Activ al Executorului Judecătoresc trebuie corelat într-un mod adecvat cu Principiul Disponibilităţii, PENTRU A ÎNLĂTURA EVENTUALELE CONTRADICŢII CE AR PUTEA SURVENI, PE DE O PARTE, ÎN APLICAREA NORMELOR JURIDICE CARE REGLEMENTEAZĂ SFERA CELOR DOUĂ PRINCIPII, iar pe de altă parte, între VOINȚA CREDITORULUI şi demersurile Executorului.
În acest context, se pune problema „concilierii” celor două principii, precum şi a dispoziţiilor art. 627, alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, cu cele ale art. 52, alin.(1) din Legea nr. 188/2000 privind Executorii Judecătoreşti, republicată.
Reamintim că primul text de lege prevede că în tot cursul executării, Executorul Judecătoresc ESTE OBLIGAT SĂ AIBĂ ROL ACTIV, STĂRUIND, PRIN TOATE MIJLOACELE ADMISE DE LEGE, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, CU RESPECTAREA DISPOZIȚIILOR LEGII, A DREPTURILOR PĂRȚILOR şi ale altor persoane interesate, iar cel de-al doilea text de lege menţionat stabileşte că Executarea Silită şi celelalte acte care sunt de competenţa Executorului Judecătoresc, SE ÎNDEPLINESC LA CERERE, dacă legea nu dispune altfel.
Este evident că Rolul Activ al Executorului Judecătoresc trebuie să se circumscrie principiului Disponibilităţii Creditorului, în sensul că demersurile Executorului în vederea recuperării creanţei şi a accesoriilor ei NU TREBUIE SĂ DEPĂȘEASCĂ VOINȚA CREDITORULUI, CARE ARE POSIBILITATEA DE A SUSPENDA SAU ANULA EXECUTAREA SILITĂ, DACĂ DEPISTEAZĂ CALCULE ILEGALE ÎN TITLUL EXECUTORIU PE BAZA CĂRUIA SE FACE EXECUTAREA SILITĂ.
În susţinerea acestei interpretări invocăm dispoziţiile art. 701, alin. (2) - SUSPENDAREA EXECUTĂRII LA CEREREA CREDITORULUI, şi ale art. 703, alin.(1), pct. 3 - renunţarea Creditorului la Executarea Silită. Astfel, în primul caz, CREDITORUL ARE DREPTUL DE A SOLICITA SUSPENDAREA Executării Silite, iar Executorul se va pronunţa prin Încheiere, iar în al doilea caz Executorul ia act de renunţarea Creditorului la Executarea Silită, prin Încheiere motivată în fapt şi în drept.
Totodată, invocăm şi dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 188/2000 privind Executorii Judecătoreşti, republicată, care prevăd că „în cazul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la art. 7, lit. d) - „recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe” - raporturile dintre Executorul Judecătoresc şi client sunt supuse, prin asemănare, regulilor Mandatului.
Prin urmare, dacă Executorul Judecătoresc este ţinut de voinţa Creditorului cu privire la suspendarea şi renunţarea la Executarea Silită (elemente esenţiale aflate în sfera Principiului Disponibilităţii) a fortiori, toate demersurile acestuia în cadrul procedurii de Executare Silită trebuie să respecte limitele impuse de Creditor.
În acest context, menţionăm că Executorul Judecătoresc nu poate actualiza creanţa în absenţa cererii Creditorului şi, de asemenea, nu poate alege modalitatea de executare în locul Creditorului. De exemplu, dacă prin cererea de Executare Silită, acesta solicită Executorului Judecătoresc pornirea Executării Silite indirecte prin toate cele 3 modalităţi, apreciem că alegerea modalităţilor iniţiale poate aparţine Executorului Judecătoresc, care, în urma informaţiilor obţinute cu privire la bunurile şi veniturile Debitorului, procedează la Executarea Silită cu respectarea Principiului Proporţionalităţii, conturat de prevederile art. 702, alin.(1) şi ale art. 813 alin.(5) din Codul de Procedură Civilă.
Raportat la toate aceste considerente, voinţa Creditorului impune limitele Executării Silite, însă ACEASTA TREBUIE SĂ SE ÎNSCRIE ÎN LIMITELE LEGII ȘI ALE BUNEI CREDINȚE, SĂ NU CONSTITUIE UN ABUZ DE DREPT, tradus prin ACȚIUNI ȘICANATORII LA ADRESA DEBITORULUI sau a altor participanţi la Executarea Silită.
Exemplul clasic în acest sens îl reprezintă atitudinea Creditorului când, în cadrul licitaţiei, nemulţumit de preţul la care ar putea fi adjudecat bunul, raportat la ofertele depuse de licitatori, formulează o cerere de suspendare a Executării Silite, iar ulterior solicită continuarea executării, precum şi fixarea unui nou termen de licitaţie. Considerăm că astfel de situaţii se înscriu nu numai în afara bunei-credinţe, ci şi ÎN AFARA LEGILOR.
Art. 701, alin.(2) din Codul de Proedură Civilă prevede că executarea se suspendă de către Executorul Judecătoresc şi la cererea Creditorului urmăritor, iar alin.(3) al aceluiaşi articol 701 stabileşte că pe perioada suspendării executării, actele de executare efectuate anterior, măsurile de executare dispuse de Instanţa de Executare sau de Executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor şi conturilor bancare, rămân în fiinţă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel. În fine, art. 701, alin.(5) din NCPC dispune că după încetarea suspendării, Executorul, la cererea părţii interesate, va dispune continuarea Executării Silite, în măsura în care actele de executare sau Executarea Silită însăşi nu au fost desfiinţate de Instanţa de Judecată, ori acestea nu au încetat prin efectul legii.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale prezentate, cu referire la exemplul de mai sus, considerăm că reluarea licitaţiei după încetarea suspendării voluntare, prin fixarea unui nou termen de către executor, echivalează cu inițierea unei noi proceduri de licitație, aspect care, în opinia noastră, este ilegal. În acest caz, licitaţia nu va trebui reluată, ci continuată de către Executor din punctul în care a fost suspendată, în virtutea Rolului Activ al său, care presupune atât RESPECTAREA LEGILOR, cât şi RESPECTAREA DREPTURILOR PĂRȚILOR şi ale persoanelor interesate.
În concluzie, Rolul Activ al Executorului Judecătoresc este limitat de PRINCIPIUL LEGALITĂȚII şi de cel al Disponibilității, principii care trebuie respectate pe toată durata Executării Silite.

ARTICOLUL INTEGRAL SE POATE CITI AICI: [ link extern ]
AICI SE AFLĂ C.V.-UL AUTORULUI ACESTUI ARTICOL EXPLICIT - Octav-Lucian Păun, Inspector în Ministerul Justiţiei: [ link extern ]

Odată executarea silită începută, prin acest act perimarea a fost întreruptă. În acest moment fiind în plină executare silită prin poprire, este tardiv să se invoce perimarea, deoarece Instanța o va respinge.

În plus prin perimare nu se anulează titlul executoriu ci dor prezentul dosar de executare, creditorul având dreptul legal de a apela din nou la un executor pentru recuperarea debitului prevăzut în titlul executoriu.

Perimarea se poate invoca doar pe calea contestației la executare, în interiorul termenului de 15 zile aferent contestației la executare.

Astfel pentru a nu tardiv formulată, PERIMAREA trebuie să fie invocată prin intermediul contestației la executare în interiorul termenului de 15 zile de la data la care s-a luat act de următoarele acte de executare, ulterior împlinirii termenului de 6 luni necesar intervenirii perimării.

Spre deosebire de vechea reglementare, în Noul Cod de Procedură Civilă se atribuie executorului judecătoresc calitatea procesuală activă în a cere constatarea perimării. Aceasta vine să întărească calitatea de sancţiune de ordine publică a perimării executării silite.

Perimarea executării silite intervine, aşa cum reglementează legiuitorul la art. 697 NCPC, în următoarele condiţii:

- să existe o încuviinţare a executării silite;

- executorul judecătoresc să-i fi solicitat în scris creditorului să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite;

- de la data solicitării să fi trecut 6 luni;

- creditorul să fie în culpă pentru neîndeplinirea timp de 6 luni a actului sau demersului respectiv.

Se observă că termenul în care operează perimarea este tot de 6 luni ca şi în vechea reglementare, însă acesta nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Totodată, menţionăm că prin Decizia nr. 416/2016 Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, privitoare la dispoziţile art. 697 alin.1 NCPC, reţinând că perimarea operează ca o sancţiune pentru inactivitatea sau neglijenţa creditorului care a fost încunoştiinţat, în scris, de obligaţiile sale de către executorul judecătoresc.

Perimarea executării silite nu curge pe perioada în care executarea silită este suspendată la cererea debitorului. Termenul de perimare va începe să curgă doar de la data încetării suspendării. Totuşi, potrivit art. 697 alin. 2 NCPP, termenul de perimare nu se suspendă când executarea silită este suspendată la cererea creditorului.

În conformitate cu prevederile Noului Cod de Procedură Civilă şi executorul judecătoresc poate sesiza alături de părţi instanţa de executare cu o cerere pentru constatarea perimării. De această dată nu trebuie învestită instanţa cu o contestaţie la executare în sensul art. 712 NCPC, ci este posibil a se cere instanţei constatarea perimării pe calea unei cereri distincte, ce se va soluţiona printr-o hotărâre, dată cu citarea, în termen scurt a părţilor.

Perimarea executării silite are ca efect desfiinţarea tuturor actelor de executare îndeplinite. Ea nu are efecte însă asupra titlului executoriu, astfel că, în măsura în care dreptul la executarea silită nu s-a prescris, creditorul va putea porni o nouă executare silită.

Art. 698 alin. 2 NCPC instituie faptul că perimarea nu va afecta actele de executarea silită care au dus deja la realizarea în parte a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor. Astfel, ceea ce deja s-a executat rămâne definitiv executat, iar debitorul nu va putea cere întoarcerea executării pe motiv că a operat perimarea. Perimarea executării silite nu afectează nici măsurile asiguratorii întreprinse înainte de încuviinţarea executării.

După perimare va fi nevoie de o nouă cerere de executarea silită, de o nouă încuviinţare a executării, singura excepţie fiind cea reglementată la art. 699 alin.2 NCPP, conform căreia la noua somaţie de executare nu se va mai alătura din nou titlul ce se execută, întrucât debitorul are deja cunoştinţă de el.

SURSA: Expert Paula Iekel - Biroul teritorial Iaşi, Instituţia Avocatul Poporului

Dapix a scris:

Odată executarea silită începută, prin acest act perimarea a fost întreruptă. În acest moment fiind în plină executare silită prin poprire, este tardiv să se invoce perimarea, deoarece Instanța o va respinge.
În plus prin perimare nu se anulează titlul executoriu ci dor prezentul dosar de executare, creditorul având dreptul legal de a apela din nou la un executor pentru recuperarea debitului prevăzut în titlul executoriu.

Ați spus dvs. „odată Executarea Silită, prin acest act Perimarea a fost întreruptă”.
Se pare că n-am explicat mai clar, să vedeți că Perimarea pare destul de evidentă.
După Încuviințarea Executării Silite din 07.05.2018, dată de Instanța de Executări Silite prin Încheiere (ilegală și nulă, deoarece s-au încălcat foarte multe proceduri, mai ales art. 148, 151, 194, 200, 237, etc.), primul act pe care l-am primit a fost această Somație (plus Poprire pe salariul soției, care nu e co-proprietară a apartamentului meu) pe data de 07.12.2018 (după 7 luni): [ link extern ]
În cazul ăsta, nu am dreptate că Perimarea e certă, plus că Executoarea Judecătorească a „uitat” să treacă în actele ei de Executare Silită și ADRESA CREDITORULUI A.P.71, CARE E OBIECT DE NULITATE ABSOLUTĂ ?
O altă mare problemă e că pe 16.09.2018 falsa președintă H.L. a fost demisă de urgență, prin semnăturile a peste 130 de proprietari, într-o așa-zisă Adunare Generală Extraordinară, iar noul președinte și cei din Comitetul Executiv mi-au zis că ei nu știau nimic până pe data de 10.12.2018 despre această Executare Silită a familiei mele și că ei n-au făcut niciun act ca și așa-ziși reprezentanți ai Creditoarei A.P.71 din Brăila !!!
În cazul ăsta, este clar că doar avocatul fostei false președinte H.L. s-a ocupat de această Executare Silită ... doar că a uitat că ORICE ACȚIUNE PRIVIND EXECUTAREA SILITĂ TREBUIE SĂ APARȚINĂ DOAR CREDITORULUI PERSOANĂ JURIDICĂ, PRIN ACTUALII REPREZENTANȚI AI EI !
Doar știți că aici se aplică Principiul Disponibilității - doar Creditorul poate cere și poate face acte în vederea Executării Silite ... doar că șefii actuali n-au cerut așa ceva, deci Perimarea e și mai clară, PLUS ÎNCĂLCĂRILE DE PROCEDURĂ DIN PARTEA TUTUROR !