Sunt casatorita de 11 ani, avem un copil in varsta de 10 ani si stam in casa parintilor mei. As dori sa divortez de sotul meu deoarece nu ne mai intelegem, ne certam mai tot timpul, iar tensiunea dintre noi nu face decat sa se rasfranga asupra copilului. Ce as putea face in aceasta privinta, deoarece el nu doreste sa divortam? Mentionez faptul ca "la suprafata" suntem o familie fericita, deoarece niciodata nu mi-a placut sa "imi spal rufele in public", iar din cauza asta mi-e frica ca in cazul in care va fi nevoie de martori situatia nu va fi in avantajul meu. Va rog sfatuiti-ma ce sa fac deoarece nu mai suport aceasta situatie.
puteti investi instanta de judecata cu actiunea de divort . actiunea se poate intemeia pe culpa exclusiva a sotului parat sau pe culpa comuna a sotilor .
daca insa sotul se opune actiunii de divort, puteti invoca culpa sa .
in procesul de divort poate fi martor orice ruda , pana la gr. al III-lea inclusiv , cu exceptia descendentilor . ;)
Si daca sotul nu se opune, tot e musai dovedita (si) culpa sa, ca e un minor la mijloc.
Ma tem ca fara martori nu veti scapa, dar poate fi orice prieten de familie, rude, in afara de descendenti (copilul).
E indicat macar sa discutati cu un avocat, poate ca il convingeti si pe sot ca asa e mai bine... altfel oricum va plateste cheltuielile de judecata!
Depuneti actiunea de divort la judecatoria in a carei circumscriptie aveti domiciliul. Chiar daca sotul dvs nu vrea sa divorteze, instanta de cele mai multe ori pronunta desfacerea casatorie. Ma gandesc ca aveti rude- sora, mama- care sa stie situatia dvs si care va fi dispus sa fie martor in proces.
Va recomand sa introduceti actiunea de divort daca lucrurile nu mai merg si va fac viata imposibila. Fiti curajoasa si mergeti mai departe...nu lasati timpul sa treaca pentru ca trece de la dv.
Martori in actiunea de divort pot fi si parintii sau fratii dv., prieteni sau alte rude, mai mult sau mai putin apropiate.
Nu va mai lasati calcata in picioare! Ganditi-va ca toate aceste tensiuni dauneaza in primul rand copilului. Daca nu va ganditi la dv., ganditi-va in primul rand la interesul major al minorului.
Daca sunteti femeie nu inseamna ca trebuie sa suferiti si sa renuntati de a avea o viata decenta si demna!
Succes! Va tinem pumnii si...nu va uitati inapoi! Viata merita traita! ;)
In primul rand trebuie sa va ganditi la dvs si la copilul minor. Si daca ajungeti la concluzia ca traiul in comun, alaturi de sot nu mai este posibil intentati actiune de divort.
Si odata cu actiunea de divort solicitati si incredintarea minorului spre crestere si educare si obligarea tatalui la plata pensiei de intretinere.