Prescriptia

Legea configureaza un cadru general si este imposibil sa prevada toate situatiile particulare ce pot aparea in practica.
"Am pierdut o mostenire, cand termenul prescriptiei era de 10 ani" - la ce termen va referiti? Daca la cel de acceptare a mostenirii, nu a fost nicicand 10 ani.
Cat despre "am omis sa fac cererea in termen", dreptul, in general, functioneaza cu termene. Fixe si obligatorii. Care, de multe ori, au ca sanctiuni diferite decaderi.
La fel ca prescriptia pentru diferite infractiuni, cum inteleg ca ar putea fi cazul acelei declaratii mincinoase.
Nu, legea nu incurajeaza "sperjurul, escrocheria, necinstea" iar dreptul de proprietate, desi garantat, nu este absolut si nici nu rezista probei pasivitatii celui caruia i s-ar cuveni.
Nu cred ca legile sunt perfecte (cu greu ar putea fi), dar ele stabilesc niste norme pe care trebuie sa le cunoastem si sa le respectam, daca vrem sa avem o protectie a drepturilor noastre.
Un principiu de drept consacra faptul ca nu putem invoca, in apararea noastra, necunoasterea legii.
Iar daca ati fost prejudiciat de acte despre care ati aflat ulterior, in anumite cazuri, puteti solicita repuneri in termen, formula plangeri penale, etc.

P.s. tot ce sta scris aici este, in mod evident, cu caracter general, pentru ca nu ati dat informatii concrete cu privire la speta Dvs.

DA, SE POATE ACCEPTA dar cred ca "Un principiu de drept consacra faptul ca nu putem invoca, in apararea noastra, necunoasterea legii" este discutabil. Nici eu nu as accepta ca dumneavoastra, sau oricine, sa nu cunoasca psihologie si doua sau trei limbi straine, cerinte care mi se par de bun simt, pentru viata in societate, sau cunoasterea limbii materne, scris, vorbit, etc...de ce sa facem concesii unei singure profesii, pe care ar trebui sa o stapaneasca toata lumea...Ce spuneti despre latifundiile aparute azi in tara care a deposedat de proprietati oameni catalogati drept jefuitori ai poporului?! Mai trebuia sa se fixeze termen de 90 de zile si povestea cu "acceptarea mostenirii bunurilor parintilor...am sarit peste etape, sper ca ma intelegeti. Imi place! Argumentele ma conving in mare, dar va intreb, pentru ca sunteti o persoana inteligenta, daca ati fi gasit solutii pentru ca legea sa fie mai "umana", caci legea este pentru oameni. Mi-ar placea sa imi raspundeti, cu toate ca poate profesia nu va permite. Dumneavoastra aparati conform legii, dar eu nu ma impac cu ideea! Daca tribunalul, la care m-am dus sa cer sa imi acorde calitatea de mostenitor, nu mi-ar fi spus ca daca nu am formulat in 10 ani cererea, nu mai am dreptul si nu este un caz singular! Asta a fost, atunci, poate aflati ca inainte de '89 era o astfel de lege. Eu am renuntat, nu ma intereseaza o reparatie, dar un caz similar s-a petrecut acum si poate ati intuit, dar nu este cazul meu, Va sunt recunoscatoare, apreciez raspunsul si inteleg, dar eu nu am obligatia sa nu pun in discutie o lege,..

courvoisier a scris:

Am pierdut o mostenire, cand termenul prescriptiei era de 10 ani. Nu vreau nimic inapoi, dar vreau sa inteleg.

Despre ce fel de prescripție s-o fi discutat în speța aceasta?

Nu a existat niciodată un termen de 10 ani în materie succesorală. Asta în caz că o fi fost vorba despre termenul de opțiune succesorală și nu despre te miri ce altceva.

Până la 1 oct. 2011 s-a aplicat Vechiul Cod Civil (de pe vremea lui Cuza/1864)
Art. 700 din Vechiul Cod Civil (modificat prin vreo două Decrete de prin 51 și 54 - nu are sens să intrăm în amănunte) prevedea un termen de opțiune succesorală de 6 luni.

În Noul Cod Civil (aplicabil în cazul moștenirilor deschise după 1 oct. 2011) termenul de opțiune succesorală este de 1 an.

O fi fost vorba despre vreo prescripție achizitivă?
O fi fost vorba despre vreo cerere în materie de fond funciar/Legea 18/1991? (prin care moștenitorii erau repusi de drept în termenul de acceptare)
O fi fost vorba despre ...?

Șirul lucrurilor pe care le-aș putea presupune este infiorător de mare. Și riscul de o nimeri mereu pe alăturea cu drumul (cu conținutul dosarului dvs.), așișderea.

Dacă într-adevăr vreți să înțelegeți, atunci mergeți cu dosarul la un avocat (sau cel puțin prezentați-i piese esențiale din dosar/actele de procedură).
În acest fel, avocatul s-ar putea lămuri el mai întâi și apoi v-ar putea lămuri și pe dvs.
Altminteri, orice încercare de lămurire (plecând din ce se zice că s-ar fi scris) rămâne la nivelul ghicitului în frunzele de ceai.

În rest, dacă vreți doar așa să ne țineți de vorbă și noi să vă ținem isonul pe aci ...
courvoisier a scris:

... daca ati fi gasit solutii pentru ca legea sa fie mai "umana",

Mda. Astăzi, programul meu legislativ indică un nr. de 184084 acte normative (din care 150467 în vigoare). Cu care ziceți că ar fi trebuit să începem spre a le face mai „umane”?

Sper că v-a rămas simțul umorului...
(Cifrele sunt reale, nu-s vreo figură de stil, și sună destul de trist).

Tot ce am inteles este ca sunteti "o CASTA" si noli tangere...Cu siguranta, m-am exprimat gresit, si daca as incerca sa o dreg, stiu cu ce m-as alege! Ramane chestia cu 10 ani! ce, cum, alta treaba. Doar ca nu am mai avut voie sa cer sa mi se recunoaca dreptul., SAU CA;ITATEA de mostenitor, cum s-o mai zice corect..Dar, dupa alti ani, ma obsedeaza atat: "alti mostenitori" NU SUNT!
Incep sa cred ca nu sunt de aici! Cand dumneavoastra studiati dreptul, eu studiam altceva! Deci, opinii nu se pot cere, dar, ce se poate face aici, in mod onorabil?! Este un loc unde se intalneste cererea si oferta? Credeam ca amandoua situatiile sunt posibile. Le-am incercat pe amandoua. Bineinteles nu pot sa fac alte consideratii. Cu deosebita consideratie, celor care si-au rapit din timp pentru a-mi raspunde. (Sensuri)