Un copil are obligatia de a se vedea cu celalalt parinte, obligatie intitulata ipocrit de leguitor ”drept”. Un parinte are dreptul la relatii personale cu copilul lui transformat de inteleptul leguitor in imbogatire fara justa cauza, prin aplicare de penalitati. Cele 2 fraze de mai sus reprezinta exceptia de la regula normalitatii, care e: copilul are doi parinti pe care ii iubeste si acestia il iubesc pe el.
E adevarat ce spune when:
nu e firesc ca un copil sa își refuze un părinte
In acelasi timp e firesc sa respecti sentimentele altei fiinte umane, chiar daca sunt de respingere, iar cand cineva nu tu iubeste, nu exista rostul niciunei explicatii, caci oricare ar fi aceasta, oamenii nu iubesc in urma unei demonstratii matematice si nici in urma aplicarii de penalitati. Sentimentele nu sunt pe baza de explicatii si procese de convingere si nici nu se nasc in urma lecturarii unei motivari dintr-o hotarare judecatoreasca sau in urma parcurgerii codului civil.
Cu totii am aflat ca cei mai buni prieteni ti faci in liceu si ca dupa 30 de ani nu se mai face legatura aia speciala din adolescenta. Copiii se fac la o anumita varsta, scoala se face la o anumita varsta, mai nimic nu e reversabil. Nu ai facut legatura de atasament cand trebuia sa o faci, asta e. E bine? Desigur ca nu. E reversibil? Desigur ca nu.
Formulati contestatie la executare si adunati toate motivele, daca le aveti.