Moștenitorii vor să-și împartă imobilele: care sunt etapele de la succesiune la vânzare?

Multumesc mult pentru raspuns. Da, sunt hotărâți toti sa facă succesiunea, dar cumpărătorul găsit de acest unchi, unchiul fiind fiu al bunicului, vrea sa cumpere de la o singură persoană. Motivul ar fi că nu vrea să facă mai multe intabulări, costandu-l mai mult pe acest viitor proprietar aceste multiple intabulari.
Acum a mai apărut o cerință din partea unei avocate găsite de respectivul unchi: sa aducă soțul meu actul de succesiune si partaj după tatăl său, la casa socrilor mei, casă cumpărată de tatăl soțului meu. La partaj, soțul meu și frații lui au renunțat la partea lor in favoarea fratelui lor cel mic. Cred ca avocata vrea să știe dacă nu cumva prin acea declarație au renunțat soțul și cumnații mei la tot ce le-ar putea reveni de la tatăl lor, deci inclusiv partea de moștenire de la bunicii paterni. Altfel, de ce ar cere și aceste acte? Renunțarea a fost cu privire la casa părintească, nu la altceva.


Intervenție moderator
Folosiți butonul „Raspunde”, in loc de „Citează”.

Din clipa aceasta cred că ar trebui să discutați și dvs. cu un avocat, cu înscrisurile pe masă, fiindcă pare că lucrurile se complică.

Renunțarea (dacă o fi fost renunțare) privește TOT.
Moștenirea este ori de luat ori de lăsat. Actul de opțiune succesorală este indivizibil.
Ori accept moștenirea (și devin retroactiv moștenitor - de la data morții celui despre a cărui moștenire este vorba) ori renunț la ea (și se consideră că nu am fost niciodată moștenitor). Nu există varianta: renunț la casa părintească, dar accept ... boul din grajd. (sau orice altceva). Dacă ar fi fost așa, atunci n-ar fi acceptat nimeni datoriile unei succesiuni.

De ce am zis: dacă o fi fost renunțare.
Pentru că dvs. vorbiți totodată și despre un partaj. (care este altceva, este ulterior actului de opțiune succesorală).
Pentru ca soțul dvs. să fi participat la încheirea unui act de partaj, trebuie ca mai întâi să fi acceptat moștenirea supusă partajului. Altminteri n-ar fi avut ce să împartă. Dacă ar fi fost renunțător/străin de moștenire, atunci ar fi fost privitor de pe margine la ceea ce și-au împărțit alții, nu copartajant.

Fără înscrisuri, eu nu am cum să ghicesc despre ce o fi vorba, în concret.
Mai ales pentru că oamenii folosesc în mod eronat verbul a renunța, atunci când vorbesc despre un partaj.
Dacă împărțim un coș cu fructe spunem: un măr ție, o pară mie. (sau eu iau o pară și tu iei un măr). Folosim verbul a lua. Nu zicem: eu renunț la un măr și tu renunți la o pară.
Dar atunci când vorbesc despre un partaj (mai ales succesoral) oamenii folosesc adesea (și anapoda) verbele a renunța sau a ceda.
Cu ocazia unui partaj, copartajanții PRIMESC ceva din „grămada” supusă împărțelii. (eu, X, primesc în deplină proprietate și posesie casa... , Y primește ... ce-o mai fi pe acolo de luat. Sau măcar o sumă de bani - sultă - dacă n-ar mai fi, în natură, ceva de luat. Cam așa arată un act de partaj. Nu veți găsi în el verbul a renunța).

Psihologic, Gigel poate să vadă ceea ce a luat Vasilică, ca fiind o „renunțare” din partea lui. Și viceversa. Vasilică poate să vadă că el a „cedat” ceea ce a primit Gigel.
Dar juridic, trebuie să fim foarte atenți la fiecare cuvânt în parte.
Fiindcă un singur verb folosit aiurea te poate lăsa ... fără o avere! (Și sunt mulți cei care au dat declarații de renunțare, crezând că renunță doar la casa părintească, spre a trezi mai târziu că au renunțat la TOT ceea ce cuprinde moștenirea).

Între cine și cine s-a împărțit casa părintească? Aveți actul de partaj? Soțul dvs. este și el parte în acel act? Sau actul de partaj s-a încheiat doar între tată și fratele mai mic (ca o consecință a renunțării celorlalți la moștenirea tatălui lor).

Și discuția poate continua. Fiindcă soțul dvs. poate veni prin reprezentare la moștenirea bunicului, chiar dacă ar fi renunțat la moștenirea tatălui său. În ce ordine au murit?

Nu, nu este necesar să-mi răspundeți mie, aici. Ci este necesar să înțelegeți că avocatul are nevoie de răspunsuri la multe întrebări, înainte de a formula el un răspuns concret pe o speță. Când avocatul are înscrisurile în față, unele întrebări nu le mai auziți. Și le adresează el în gând și caută răspunsul în hârtiile de sub ochii lui. Oricum, distanța între ceea ce poveștește omul și ceea ce rezultă pentru noi, din înscrisurile pe care le deține și le citim, este, uneori, ca între Pământ și Lună.

Încă o dată vă mulțumesc pentru timpul acordat și, totodată pentru răspuns. Au trecut 23 fe ani de la moartea tatalui sotului meu si 15 ani de la moartea bunicului sotului. Tatăl sotului a cumpărat o casă după casatorie. Aceasta este casa părintească, despre care spuneam puțin mai sus. Deci nu face parte din proprietatea bunicului. Succesiunea după tatăl soțului au facut-o toamna trecută, la notar. Toți cei 4 frati au renuntat la partea cuvenită, casa si teren aflate in proprietatea tatălui, in favoarea celui de al 5- lea copil al tatălui lor. Deci tatăl soțului meu nu a fost pus vreodată in posesia vreunei părți din averea bunicului soțului ( tatăl acestuia). La succesiunea pe care o vor face acum după bunic vor împărți totul in 6, căci bunicul avea 6 copii. Iar fiecare a 6-a parte se va împărți între moștenitorii fiecărui decedat, asta e clar. Nu înțeleg ce o interesează pe această avocată a unchiului renunțarea făcută toamna trecută de soțul meu, când atunci se dezbătea succesiunea după tată doar cu privire la casa părintească, tatăl decedat al soțului nefiind pus in posesia averii (moștenirii) după tatăl lui.