Alienare parentala

Toti copiii care trec printr-un divort sufera de alienare parentala, care nu inseamna nimic altceva decat instrainare fata de un parinte sau ambii parinti. De obicei, dintr-o interpretare gresita se merge pe ideea ca unul dintre parinti il influenteaza negativ pe copil ca sa se razbune pe celalat parinte. O astfel de interpretare este total gresita. Cel mai adesea mamele sunt acuzate de alienare parentala. Din punct de vedere stiintific alienarea parentala nu a fost dovedita ca fiind o forma de abuz asupra copilului. Oricine face astfel de afirmatii fraudeaza datele stiintifice. Este la moda in zilele noastre ca instantele sa se pronunte pe astfel de cauze de " alienare parentala". Un subiect foarte controversat. Am avut si eu un astfel de dosar dar instanta a respins actiunea ca INADMISIBILA.

Domnule, păi aţi primit sfatul cu monitorizarea din partea SPAS al Primăriei. Dvs. sunteţi ca pacientul care se plânge medicului că nu s-a vindecat, dar caere nu a luat tratamentul prescris de medic anterior, fiindcă vecinul i-a spus că degeaba îl ia, că nu e de folos.
Mergeţi să vedeţi copilul şi în prezenţa mamei şi a concubinului, copilul e important, sau nu?

Stimata Tifa, când ascunzi copilul când vine celalalt părinte e încercare de alienare, când arunci cadourile de la celalalt părinte e alienare, când nu vorbești cu el ca a vorbit cu celalalt părinte e alienare.
Dacă nu a fost vorba în cazul dumneavoastră nu înseamnă că alienarea nu exista. Științific ea este recunoscuta de tot mai multe tari și copii sunt luați de lângă părinții care ii abuzează asa. Nu în România, nu încă.
Nu înseamnă însă că orice părinte cu o relație proasta cu copilul lui e un părinte alienat.
În cazul de fata pare ca este un circ între adulți și niciunul nu da doi bani pe sănătatea emotionala a copilului. Curg plângerile și scandalul de ambele părți și toți se complac în asta.

Exact asa este.Circ. Am urmat toate căile asa zise legale, cu plângeri peste plângeri ca să pot demonstra în instanta ca nu mi se permite sa iau copilul în vizita. Am obținut o hotărâre definitiva și nu pot beneficia de ea. De 5 ani bat la toate ușile, caut legi, răspunsuri. Numai cei care sunt într-o situație de genul acesta înțeleg disperarea unui părinte.
Am încercat la școală, cu psihologul care da din umeri și spune ca nu poate face mare lucru fără acordul copilului și al mamei. Nu pot merge la alt psiholog ca nu e ea de acord. Am rugat-o efectiv sa ma lase, sa vorbească cu băiatul, degeaba.
Concret. Azi a fost ziua lui a făcut 7 ani. Mama a refuzat sa i facă ziua la școală asa ca m-am oferit. Mama nu a vrut sa participe, a stat afara. Ce credeți. Copilul nu a vrut nici măcar sa se uite la tort, la cadou, sa dea colegilor dulciurile pe care le am adus. Nu s-a ridicat din banca. A stat cu capul în jos și nu s-a atins de nimic nici la insistentele doamnei învățătoare. Nu a avut nici o reacție pozitiva. Imaginați va cum ma simt eu ca tata. Când a venit mama parca s-a luminat la fata. I-am condus pana acasă. A ieșit cu mine de mana din școală și în câteva secunde a fugit lângă mama. Poate sunt eu nebun, disperat după dragostea fiului meu dar cred ca ori e extrem de manipulat, speriat și amenințat ori e în depresie. Nu cred ca un copil la 7 ani poate sa disimuleze și sa nu manifeste nici o reacție când vede ca primește ceva. De când am obținut program sa-l iau nu ma mai primesc în casa, fosta soacra. Mai mult au făcut plângere ca stau abuziv acolo. Domnilor, povestea e lunga. Tensiune a crescut de 5 ani de zile, nu exista un parcurs pozitiv și ma gândesc la copilul meu care pe viitor va fi poate anti social, va avea de suferit la școală și în relația cu ceilalți atâta timp cat se închide în el și suferă. Asta a observat și doamna învățătoare. Fac naveta in zilele libere sa merg 30 de minute la școală sa stau cu el. Îl duc pana acasă după program și primesc plângeri ca nu respect programul de vizita. Și as avea atâtea de scris, de furie, de neputință, de disperare. E ușor sa dai cu pietre. Mai greu sa sa Găești soluții și sa le poți pune în practica.


When a scris:

Stimata Tifa, când ascunzi copilul când vine celalalt părinte e încercare de alienare, când arunci cadourile de la celalalt părinte e alienare, când nu vorbești cu el ca a vorbit cu celalalt părinte e alienare.
Dacă nu a fost vorba în cazul dumneavoastră nu înseamnă că alienarea nu exista. Științific ea este recunoscuta de tot mai multe tari și copii sunt luați de lângă părinții care ii abuzează asa. Nu în România, nu încă.
Nu înseamnă însă că orice părinte cu o relație proasta cu copilul lui e un părinte alienat.
În cazul de fata pare ca este un circ între adulți și niciunul nu da doi bani pe sănătatea emotionala a copilului. Curg plângerile și scandalul de ambele părți și toți se complac în asta.

Copilul de câteva luni, mai precis din septembrie de când mama s-a mutat cu tot cu el la concubin e total schimbat. Mi-a spus ca nu face o poza cu mine ca asa a zis Adi. (concubinul și prietenul lui cel mai bun). Nu merge cu mine singur la magazin. Merge el de mana cu amândoi și eu ca un câine în urma lor. Sâmbăta trecuta am mers cu nepoții mei gemeni care au aceeași vârstă cu băiatul meu, și fratele meu sa schimb puțin mediul sa îl conving pe băiat sa meargă în parc. După multe insistente a acceptat iar concubinul s-a ținut în urma noastră. M-am oprit și i-am zis sa plece iar el a început sa se împingă în mine și sa tipe ca îl agresez pana ne-a văzut politia. Care credeți ca fost reacția copilului care era la 200 de m de noi? A plâns ca îl ia politia pe prietenul lui. Ma exclude din viata lui. Aveți copiii? Eu sunt Dincă ucigașul. Asa ii spune concubinul copilului meu în prezenta mea. Sa ma provoace la scandal. Tac și înghit sa fiu umilit de un tânăr de 24 de ani. (atât are domnul). Eu am 40 de ani. Fosta 39. Sunt eu nebun, domnule sau poate nu ma fac înțeles? Nu e vorba doar sa ne răzbunan unul pe altul. Copilul meu e influențat, e întors împotriva mea. Orice fac e rau pt ca asta i se spune. Când e domnul de fata nu se atinge de mine. Abia reușesc sa pun mana pe el. Cand pleacă domnul din peisaj copilul ma lasă să îl pup. Îl venerează și nu ar fi o problema dacă nu l-ar îndepărta de mine. Știti ce i-a zis concubinul polițistului? Ca e domeniul public și face ce vrea, și ce dacă se tine după noi. Plus ca el ma lasă să am legături cu copilul meu. Am ajuns sa am acord la un străin. Sa depind de ce zice el. Nu sunt un nenorocit de tata. Vreau doar sa mi se respecte dreptul. Sa pot măcar odată sa îl iau la mine o zi sa vadă ca nu îl omori sau îi fac rău cum o s-a spus. Și asta este doar vina fostei care încă își varsă frustrările trecutului. Nu vrea decât sa scoată bani de la mine și sa ma facă sa renunț la el. Sa ma satur sa îl mai caut dacă pe cale legala nu a putut sa o facă. Exact asta face.
Nu ma plâng, sunt revoltat ca instituțiile statului nu își fac treaba. Ca cei de la asistenta sociala nu se stresează sa caute soluții. Știți ce mi-a zis: și ce dacă sunt și alte persoane? Ce sa facă ei? Copilul e îngrijit, are o mama care îl iubește ce mai vreau? Caut scandal? Ca o sa se facă mai mare și o sa vina el singur la mine. Sa am răbdare. Serios? Atât pot sa facă instituțiile statului? Psihologul nu poate sa stea de vorba ca refuza copilul. Pana și doamna învățătoare care a sesizat ca timp de 2 săptămâni copilul a fost foarte apatic și trist și nu a scos un sunet de câte ori îl întreba ceva, a solicitat consiliere. A trecut o luna și o saptamana și a fost o singura data cu mama. Atât. Și s-a rezolvat. Refuza copilul iar pe mine m-a exclus din Viata lui conform acelui desen test cu familia.
Normal ca merg sa îl vad și voi merge și la scoala în toate zilele mele libere (deși fac 70 de km pt ca locuim în județe diferite). Joi sunt chemat iar la politie. A cata oara, nu mai știu? Pentru ce? Aceeași poveste.
As apela la executor, am vorbit dar și doamna executor a zis ca dacă refuza copilul nu pune mana pe el. Ne trimite la psiholog. Merg și pana acolo dar ma tem ca ma va uri și mai mult copilul meu. Va vedea în mine un dușman care face rău celor pe care el ii iubește.

Martonze a scris:

Domnule, păi aţi primit sfatul cu monitorizarea din partea SPAS al Primăriei. Dvs. sunteţi ca pacientul care se plânge medicului că nu s-a vindecat, dar caere nu a luat tratamentul prescris de medic anterior, fiindcă vecinul i-a spus că degeaba îl ia, că nu e de folos.
Mergeţi să vedeţi copilul şi în prezenţa mamei şi a concubinului, copilul e important, sau nu?