Termenul popular de „custodie” nu este reglementat în legislația spațiului carpato-danubiano-pontic, nici măcar în DEX n-are semificația de exercitare a drepturilor și obligațiilor față de un minor, ci se referă la paza juridică a unor obiecte puse sub sechestru.
În lumina art 398 Cod Civil, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte se poate dispune ori de câte ori există motive întemeiate cerute de interesul superior al minorului, aceste motive nefiind expres și limitativ reglementate, fiind lăsate în baza înțelepciunii judecătorului, datorită multitudinii de situații practice ce se pot contura.
Articolul sus menționat este completat de art 36, alin 7 din legea 272/2004, potrivit căruia:
„Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri,infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti. „
Totodată, din practică am observat că un motiv întemeiat în acest context se explicitează și prin dezinteresul celuilalt părinte, manifestând o stare de pasivitate vădită față de obligațiile legate de creșterea, educarea, supravegherea și întreținerea minorului.
Contractați servicii avocațiale!