Servitutea presupune un fond dominant (aparținând unui proprietar) și un fond aservit (aparținând altui proprietar).
Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică (fondul dominant) are dreptul să i să permită trecerea pe fondul
vecinului său (fondul aservit).
Dvs. nu păreți a fi în această situație.
Paula Gabriela a scris:
.... avem o sentința definitiva cu recunoașterea dreptului de proprietate într-o curte comuna.
Dacă dvs aveți (după cum ați spus) o „curte COMUNĂ” (în proprietate comună/în coproprietate) atunci folosiți curtea comună în calitatea dvs. de COproprietar al acelei curți.
Usus (folosința) este unul din atributele dreptului de proprietate.
Fiecare coproprietar trebuie să folosească bunul comun fără a stânjeni folosința celorlalți.
Mai mult, curtea aceea îmi pare a fi în coproprietate
forțată și perpetură. (nu știu ce suprafață are, dar dacă vorbiți de gang, rezultă că nu ar avea o suprafață generoasă de împărțit pe loturi).
Exemplul clasic de coproprietate forțată și perpetură este scara de bloc.
Ea nu poate fi împărțită până ce - iertați exprimarea improprie, dar sugestivă - până ce nu învață măcar vreo câțiva coproprietari să zboare (de-aia îi zice forțată și
perpetuă).
Ea trebuie folosită în comun, de către toți coproprietarii, fără a stânjeni folosința celorlalți. (nu ne punem patul pe trepte, chiar dacă suntem coproprietari).
Totuși, nu mi-e limpede ce anume a recunoscut instanța. Dreptul de coproprietate asupra curții? Aveți o cotă indiviză de 23,60% din curte? Sau n-am înțeles eu bine?
Este comună? Sau nu este comună? (Asta este întrebarea. Iar răspunsul se găsește în acte și în hotărârea judecătorească)