Speta supusa discutiei (extrasa dintr-o sentinta penala a Curtii de Apel) aduce in discutie, printre altele, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in cadrul raspunderii civile delictuale. S-a retinut ca un notar a falsificat o incheiere de autentificare (potrivit instantei art. 289 C. pen.) care a permis ca un apartament apartinand partii vatamate sa fie vandut fara vointa acesteia. In urma vanzarii apartamentului si ocuparii sale de noii proprietari, au disparut din apartament anumite bunuri. Aceste bunuri fac obiectul unei actiunii civile din cadrul procesului penal. Instanta a retinut ca intre falsul savarsit care a facut posibila vanzarea apartamentului si disparitia anumitor bunuri in urma ocuparii apartamentului de noii proprietari nu exista un raport de cauzalitate. Desi aceste concluzii nu sunt justificate in vreun fel, mi se pare ca instanta a retinut mai mult sau mai putin doar cauza imediat anterioara producerii prejudiciului, cea directa, lasand la o parte celelalte conditii care au favorizat producerea cauzei directe. O astfel de concluzie ar reprezenta, dupa imprejurari, o respingere a sistemului cauzalitatii adecvate sau al celui privind unitatea indivizibila intre cauza si conditii. Fara a incerca sa critic aceasta concluzie, constat ca, in lipsa unei argumentatii, nu se poate trage nicio concluzie privind ratiunile care au stat la baza acestei decizii. Exista o tendinta in jurisprudenta in directia unui anumit sistem privind raportul de cauzalitate?
Probabil instanta a apreciat ca nu exista dificultati in stabilirea unui raport de cauzalitate intre fapta persoanei care a furat un lucru si paguba suferita de persoana al carei lucru a fost furat.
Potrivit sistemului cauzalitatii adecvate in determinarea raportului de cauzalitate sunt retinute drept cauze numai acelea care au calitatea de a produce efectul respectiv in mod obisnuit.
Este ceea ce, consider eu, instanta a si apreciat in acest caz.
Daca instanta ar fi apreciat drept element de cauzalitate si fapta notarului public atunci s-ar fi apropiat mai mult de sistemul echivalentei conditiilor, in sensul cunoscut, si anume ca in situatia in care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului se atribui valoare cauzala fiecarei conditii in lipsa careia prejudiciul nu s-ar fi produs.
In fine, nu am constatat personal tendinte dintre cele la care faceti trimitere, dar exista autori care apreciaza ca in practica judecatoreasca, din motivarea unor hotarari, se poate trage concluzia ca se oscileaza intre diversele sisteme de stabilire a cauzalitatii. (sistemul cauzei necesare, sistemul indivizibilitatii cauzei cu conditiile, sistemul echivalentei conditiilor, s.a.)
Speta...
luiza2008
Buna ziua,
Va rog sa ma ajutati cu o parere,idee,in urmatoarea speta:
In sarcina inculpatului BIP s-a retinut faptul ca in ziua de 26 iunie 1975, in urma ... (vezi toată discuția)