Ieri la un proces la tribunal, instanta i-a ridicat unei avocate exceptia netimbrarii cererii de apel. Ma rog, era o suma mica de 4 lei.
De ce exceptie? Pentru ca avocata (care avea sediul cabinetului in sectorul 3) a achitat taxa de timbru pe numele cabinetului si nu pe numele clientului care avea sediul in sectorul 6. Adica ar fi trebuit sa puna clientul sa mearga la trezoria sect. 6 si sa achite acolo.
Acum, stau si ma uit legea noastra care spune ca noi putem face cheltuieli procesuale in interesul clientului putand incasa o suma de bani pentru cheltuieli. Lucru pe care-l putem negocia la incheierea contractului cu acesta.
Instanta vine si spune ca nu, legea taxelor de timbru in art. 19 spune clar ca taxele de timbru vor fi platite la "la unitatea Trezoreriei Statului in raza careia debitorul isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul fiscal".
Parerea mea este ca in mod gresit s-a ridicat exceptia netimbrarii cererii. Cum se impaca cu art. 130 din Statut?
Si avocatul are posibilitatea sa plateasca taxa de timbru, dar la unitatea trezoreriei in raza careia isi are clientul sediul, adica la trezoreria sectorului 6.
Aveti dreptate cand spuneti ca avocatul poate sa faca cheltuieli procesuale in interesul clientului, insa aceste cheltuieli trebuie facute cu respectarea legii. (In speta art. 19 din legea nr. 146/1997).
Ca o paranteza, avocatul are dreptul sa depuna o actiune in numele clientului, insa trebuie sa o depuna la instanta competenta in raport cu obiectul si partile din proces, si nu la instanta in raza careia se afla cabinetul sau. B-)
:hm: Atata timp cat legea prevede cazul mai multor reclamanti (insirati: Bucuresti, Ututoaia si SUA) care sunt tinuti in solidar la plata taxei, este mai curand o competenta alternativa, nu?
Si in opinia dvs. care-i mecanismul art. 130 din Statut?
Cand exista mai multi reclamanti, plata taxei de timbru se face la trezoreria de la sediul/domiciliul oricaruia dintre acestia.
In niciun caz la trezoreria unde isi are sediul cabinetului avocatul, pentru ca avocatul nu este debitorul obligatiei de a plati taxa judiciara de timbru.
In opinia mea, mecanismul art. 130 din statut, in aceasta speta, consta in faptul ca avocatul se duce la trezoreria de la sediul/domiciliul reclamantului si plateste taxa de timbru.
Eu pun clientul sa achite taxele.
Insa taxa de 1 leu pentru copii xerox se poate achita la domiciliul avocatului.
Este o aiureala totala.
Inca o dovada ca statul habar nu are cum sa isi ia banii mai usor si nu stie decat se puna oamenii pe drumuri.
Pana la urma daca statul a incasat banii ce mai conteaza?
Am inteles ca acum exista un singur cont pentru toate instantele.
Eu m-am suparat teribil cu taxa de 1 leu pt xerox.
Nu pentru 1 leu, ci pentru ca nu puteam sa il achit ca sa fac xerox.
N-am pretentia ca stiu mare lucru din contabilitate dar:
- taxele de timbru se strang intr-un cont si apoi se repartizeaza conform art. 25 si urm. din Legea taxelor de timbru, deci nu conteaza de la care trezorerie vin banii
- apoi, daca clientul iti da bani pentru cheltuieli atunci trebuie sa-i tai chitanta pentru banii aia, urmand ca descarcarea de suma respectiva sa o faci cu o chitanta pe numele cabinetului, e o chestie de logica
Cum sa-ti dea omul bani fara ca tu sa-i dai o chitanta? Sa zicem ca nu-ti da bani si platesti din buzunarul tau (ma rog, al cabinetului) pe ce nume platesti? Pe numele clientului? Cum sa-i ceri bani ulterior pentru ca pe chitanta arata ca el a platit si nu tu.