Copil nerecunoscut

in urma unei relatii de scurta durata care nu a functionat - o relatie neformalizata. Mi-am dorit foarte mult un copil si mi-am asumat sarcina si cresterea ei singura,

Nu am dorit complicatii si nici sa fie copilul o povara pentru tatal care evident nu si-a dorit-o,

deci nu ati hotarat impreuna sa aveti un copil.. ati discutat de posibilitatea asta ? vi s-a parut ca e un tata bun - in ce il priveste pe primul copil?
daca nu si-a dorit un copil si dvs ziceti ca v-ati asumat, ce asteptari aveti acuma ?
inteleg ca v-ati fi dorit sa aiba o revelatie cand a vazut poze cu fata, ceea ce nu s-a intamplat.
daca nu o doreste, dragoste cu de-a sila, nu o sa fie.
ce puteti obtine e o pensie de 1/6 din salariul minim pe ec..
mostenire.. nu aveti vreo garantie ca va mosteni copilul dvs ceva, chiar daca are ceva acuma, nu stiti ce o sa aibe la data decesului sau.
eu zic sa nu va bagati in proces .. aveti ce sa faceti altele cu banii.
actiunea nu se prescrie in timpul vietii copilului , deci se poate actiona oricand.
pt copil ca are un nume sau nu in certificat, nu cred ca asta ii va fi problema,..nu are tata, cam asta ii va lipsi.
mai asteptati o vreme pana sa luati o hotarare.. ganditi-va ca daca veti cunoaste pe cineva si e f posibil, acel cineva va poate adopta si copilul si atunci, chiar va avea un tata.
sau , poate in timp, tatal biologic se va apropia de copil si va dori sa il recunoasca.. poate cand fetita mai creste chiar se va lega o relatie intre ei .
ca idee, pensie sau mai bine zis- o suma cand aveti nevoie/ lunar, daca vrea, tatal poate da si asa.. nu trebuie sa fie obligat.

Mi-am exprimat dorinta de a avea un copil - insa nu neaparat cu el. La momentul respectiv povestea lui era ca el ar fi un tata bun, insa nu ii permite mama copilului lor sa se implice prea mult... Intre timp, de cand am nascut, am vorbit cu mama baiatului lor (acum fratele fetitei mele) si am inteles mai multe. De unde si temerea mea ca varianta lui va fi ca am impiedicat eu o relatie cu fiica lui. Ea este o mamica super din cate am vazut si are o atitudine pozitiva, incurajand o relatie cordiala intre noi doua si copiii nostri.

Asteptari de la el nu am, consider ca mai bine sa nu se implice deloc in viata fetitei decat sa vina si sa plece dupa cum bate vantul - cred ca asta ar rani-o mai mult decat daca nu l-ar cunoaste deloc.
Scenariul meu ideal in situatia de fata (unde o familie in parametrii normalului acceptat social este exclusa) , ar fi ca fata sa nu ii simta lipsa vreodata, iar el sa stea departe. Fara instanta, fara pensie alimentara, fara paternitate, sa nu existe...
Am trimis poze si am sperat la o “revelatie “ pentru ea, pentru ca nu vreau sa ii lipseasca tatal in ciuda nepotrivirii noastre. Si pentru sentimentul de vinovatie ca nu are un tata....

Teama este ca daca las lucrurile asa, el va aparea intr-o zi de nicaieri si va sustine ca din vina mea nu s-a implicat in viata ei (tabloul pe care il picta cu fosta si celalalt copil).
Este inevitabil ca fiica mea sa nu aiba resentimente la un moment dat (posibil in adolescenta) pt absenta tatalui , insa nu as vrea ca el sa stea departe acum si sa apara peste 10-15 ani spunand ca eu sunt cauza absentei lui...
Cred ca e mai degraba un caz pentru consiliere psihologica decat juridica...

Teama este ca daca las lucrurile asa, el va aparea intr-o zi de nicaieri si va sustine ca din vina mea nu s-a implicat in viata ei (tabloul pe care il picta cu fosta si celalalt copil).
Este inevitabil ca fiica mea sa nu aiba resentimente la un moment dat (posibil in adolescenta) pt absenta tatalui , insa nu as vrea ca el sa stea departe acum si sa apara peste 10-15 ani spunand ca eu sunt cauza absentei lui...

teama e justificata si se poate intampla sa apara si sa dispara si cu paternitate si fara.
il dati in judecata acum, capata un program de vizita si vine pe la 6 ani ai copilului sa il execute sau nu il dati in judecata, recunoaste copilul la 6 ai ai copilului, cere program de vizita, il obtine si il executa..
deci, acelasi lucru.

Cred ca e mai degraba un caz pentru consiliere psihologica decat juridica...

da, cred ca mai bine va sfatuiti cu un psiholog, sa stiti cum pregatiti copilul in primul rand.