Tot adevarata intelepciune inseamna si a intelege ca, inainte de a fi avocat, procuror, judecator, consilier juridic, ministru, presedinte sau orice alta postura functionala social, suntem si (ar trebui sa) ramanem toti oameni. Si ca iubirea si bunatatea manifestate unii fata de altii (prin respect, intelegere reciproca, solidaritate, intrajutorare, intelegerea faptului ca suntem cu totii si fiecare dintre noi ipostaze ale Eului Divin) ar trebui sa reprezinte supremele manifestari ale calitatii noastre. Iar fara aceste calitati morale, chiar si unele aparente sau reale calitati personale/inteligenta, pregatirea s.a. (dar care sunt numai niste aptitudini primite in dar sau formate) pot deveni chiar unelte ale raului (printre cei mai mari tradatori, raufacatori sau personajele malefice ale omenirii au fost si sunt oameni inteligenti, pregatiti, chiar culti si eruditi!). Sa cladim deci personalitatea noastra, cu un aluat care sa cuprinda ca ingrediente, in mod absolut necesar pentru a reflecta in noi Creatia Divina, inteligenta, cultura, instruirea, munca, dar si (mai ales) iubirea semenilor, bunatatea, modestia si solidaritatea umana. Numai astfel avem sansa de a deveni aici chipuri ale creatiei Divine, iar ...dincolo ....parti vii si intregitoare ale Acesteia.
Cu drag, solidaritate si multa prietenie adevarata, tuturor, fie buni sau rai, desi ma straduiesc sa cred ca toti oamenii sunt buni...numai ca unii au, din pacate pentru ei, mai mici sau mai mari, ,ai scurte sau mai lungi, ...pierderi de memorie si de constiinta a originii lor.
P.S. Inchei cu un raspuns dat de Petre Tutea (Socratele romanilor) unei studente care l-a intrebat de unde crede el ca se trag oamenii, "din maimuta sau de la Dumnezeu?" Tutea i-a raspuns astfel: "cel ce crede ca se trage de la Dumnezeu, din Acesta se trage iar cel ce crede ca se trage din maimuta, din maimuta se trage!"
Va doresc tuturor sarbatori minunate si un suflet si ganduri cat mai luminoase, venite toate, ca dar de la Dumnezeu!
Se spune ca ne aflam in timpul unei saptamani deosebite, aceea de dinaintea nasterii Domnului Iisus, iar sentimentele si trairile noastre, ale fiecaruia dintre noi, fie ca suntem avocati, judecatori, procurori, justitiabili, sau oameni simpli, sunt sau cel putin, asa ar trebui sa fie... mai bune, pline de sperante, de pace, liniste si credinta...
Pentru ca pana la urma, speranta si credinta ne pot determina sa luam decizii intelepte atat pentru noi cat si pentru cei din jurul nostru, in masura in care acest lucru este posibil si realizabil, in deplina concordanta si cu necesitatile fiecaruia dintre noi.:)
Degeaba ne dorim sa obtinem, chiar si cadou (speculez putin :)) un "luxos palat", sa zicem, daca sursele noastre de venit sunt insuficiente pentru a "intretine acest palat", pentru ca nu intotdeauna,ceea ce ne dorim este si ceea ce ne trebuie sau avem nevoie...
Noi oamenii, suntem fiinte efemere, iar daca nu realizam acest lucru la timp, riscam sa ne impiedicam de lucruri marunte si sa pierdem din vedere esentialul, fapt ce uneori, ne poate determina sa devenim penibili, stupizi sau prosti...in ochii celorlalti!
Sincer, nu este deranjant acest lucru (cel putin pentru mine), pentru ca nu exista om care cel putin o data in viata lui, sa nu fi experimentat ce inseamna sa fii prost, stupid, penibil s.a.m.d., deoarece in structura personalitatii fiecarui individ, exista absolut orice sentiment, trasatura, caracteristica proprie unei fiinte umane...poate acel om nu a realizat sau a negat existenta acelei stari :).
Ceea ce ne diferentiaza, si nu in ultimul rand, sunt alegerile pe care fiecare dintre noi le facem, indiferent de pozitia pe care o avem in raporturile sociale cu alti oameni (familie, prieteni, colegi etc.).Si cum alegerile sunt "personale", nu putem trai in locul nimanui.Putem insa prin alegerile pe care noi insine le facem, sa determinam o stare de "constientizare" a celor din jurul nostru, care pot sa opteze pentru aceleasi alegeri, sau nu....:):):)
Spun aceste lucruri pentru ca, deseori "dreptatea" este cea "prevazuta de lege", lege care la randul ei este creata "de oameni", pentru oameni, si care generic vorbind, trebuie sa duca spre o "evolutie a societatii" si nu spre o involutie a acesteia...
Fiecare parte implicata in acest proces de "schimbare", poate la nivelul sau de "ierarhizare sociala/profesionala sau de alta natura", sa zicem, sa faca ceva: in bine sau in mai putin bine.Ori, ca sa stii ca ceva este bine, trebuie sa constientizezi ca este bine, iar cum binele este la randul lui "relativ"...iata ca intervin in mare forta, de obicei determinanta, "alegerile noastre"...:):):)
Eu una personal, nu am un gust amar, cu privire la situatia existenta in justitie, in viata de zi cu zi, si nu pentru ca nu ar trebui sa am acest gust amar ci , pur si simplu, pentru ca am ales sa schimb acest gust amar cu speranta si credinta ca indiferent de ceea ce se va intampla maine, peste o saptamana, sau la anul (oh..., nu si la multi ani...:)), cu societatea noastra, cu activitatea profesionala in care sunt implicata, si nu numai, am posibilitatea sa "aleg sa iau atitudine si sa incerc sa schimb ceva, atat cat pot", la nivelul la care pot, atat pentru mine cat si pentru ceilalti din jurul meu.
:):):)Este simplu: se numeste implicare :):):) si deseori acceptare cu tot ceea ce inseamna acest lucru (de obicei intelegere, iertare etc.)
Lucrurile sunt asa cum sunt, trecutul nu mai poate fi schimbat, regretele, amaraciunea etc. nu schimba cu nimic situatia, deci nu mai ramane, de facut altceva, decat gasirea unor optiuni care pot schimba prezentul si implicit viitorul, dar este... parerea mea.
Cateodata este bine sa pui intrebari si sa nu mai astepti raspunsul ci sa creezi chiar tu raspunsul...:)
In anumite momente este bine sa avem intelepciunea de a proceda in asa fel incat sa detensionam o situatie care nu ajuta nimanui.
Cu totii, avocati, judecatori,procurori, avem anumite momente de nervozitate si trebuie sa cautam sa mai lasam de la noi de cate ori se poate.
Pe mine ma deranjeaza instantele care tin sala plina si nu ii lasa sa plece pe cei care au amanari fara discutii.In acest fel se goleste sala si nu mai este acel zgomot care nu face bine celor care se judeca.
Chestia cu statul in picioare pe timpul sedintei este insa exagerata si nu scrie nicaieri asa ceva.Atuncoi cand vorbesti este policticos sa te ridici.Am vazut colegi avocati care puneau intrebari lamartori stand pe scaun...Nu imi pare o atitudine potrivita din partea lor...
Trebuie ca respectul sa fie reciproc.
Este foarte posibil ca aceasta situatie sa nu se mai repete.Nu atat vechimea avocatului este importanta, ci logica lucrurilor, egalitatea avocatilor, pentru ca nu consider justificat ca fara un text de lege, unii avocati sa stea jos si altii in picioare.
Daca am aprecia altfel, ar insemna ca avocatul batran sa castige fara judecata in fata instantei pentru ca are o varsta si o experienta, ceea ce nu pot considera a fi drept.
Am vazut situatii in care avocatul mai in varsta invoca varsta sa in fata unui avocat mai tanar insa instanta nu a fost deloc impresionata.Nu era un mijloc de aparare efectiv...
avocat Claudiu Lascoschi
Din punctul meu de vedere, cu totii - avocati, procurori, judecatori, notari - am terminat aceeasi facultate si am dat examene de primire si definitivare in profesie, am facut un stagiu de pregatire, urmam permanent niste cursuri de perfectionare si capatam experienta pe zi ce trece...si in primul rand suntem oameni!
Nu o sa fiu niciodata de acord cu ierarhia judecator = procuror si undeva (mult mai jos, avocat sau consilier juridic)...am exemple concrete de judecatori incompeteni - fara a da nume, dar care se ocupa cu strigatul dosarului, cu deschisul geamului, cu reglarea aerului conditionat, cu vorbitul in soapta sau in barba, cu darea unor solutii care te lasa "masca," cu suspendarea sedintei pentru a studia ce a spus avocatul sau justitiabilul, cu tipatul isteric de a face liniste in sala din 5 in 5 minute, cu intreruperea avocatului dupa 1 minut de pledoarie ca mai sunt si alte dosare de solutionat si exemplele pot continua mult si bine, dar ma opresc aici, cu credinta ca fiecare dintre dvs. dati peste asemenea persoane saptamanal si ar trebui sa avem curaj sa spunem acest lucru cu glas tare, sa nu ne timoram si sa nu-i ridicam (pe magistrati) unde nu le este locul!
Din fericire nu sunt chiar toti la fel, dar...justitia din Romania mai are multe de invatat si din pacate trebuie inceput cu lucrurile elementare, asa ca: SUCCES in 2010!
avocatnet.ro explicăm legislația
Cabinet de Avocat "Stan Petru Radu", Avocat
NeuSamson 
CLAUDIU LASCOSCHI 
handsu