Aproape a trecut 2009.E mai buna viata noastra...de avocat?

Am simtit nevoia sa va transmit un mesaj. Voua, celor ca mine.Celor care ne inghesuim prin salile de judecata si ne intrebam aproape zilnic cel fel de experiente vom mai avea prin instante.
In ceea ce ma priveste am incheiat anul si nu cred ca a fost un an mai bun pentru profesie.Dimpotriva.
Prapastia dintre avocati si judecatori s-a adancit, dialogul nu exista cu adevarat si sunt chinuita de aceleasi intrebari.
Daca in spatele unui avocat este intotdeauna un client, in spatele unui dosar si in cuprinsul unei hotarari judecatoresti se afla un om care are o speranta de dreptate.
De ce atunci ma vad nevoita sa inchei inca un an in profesie cu acelasi sentiment ca un judecator uita complet ca un avocat nu reprezinta decat o interfata intre acesta si justitiabil si orice apreciere pe care o va face va afecta in mod irevocabil interesele unui om?
De ce nu reusesc unii judecatori sa inteleaga simplul fapt ca dincolo de prestatia avocatului ramane actul de justitie pe care acestia trebuie sa-l infaptuiasca?
Am asistat zilele acestea la situatii contradictorii care pot relata exact modul in care s-a desfasurat anul 2009 pentru mine.
Surpriza placuta a asistarii la o sedinta de judecata NORMALA condusa de un judecator responsabil si riguros, care isi cunoastea dosarele si avea intelepciunea de a lasa partile sa-si expuna punctele de vedere. Dar si nefericita situatie in care sedinta se desfasura intr-o atmosfera FRUSTRANTA cu un judecator preocupat mai ales de atitudinea avocatilor si a persoanelor prezente in sala. Un avocat si-a permis sa ia loc in banca desi se audiau martori in propria cauza.Judecatorul intreba, "dle avocat nu este cauza dvs.?" Avocatul raspunde" Ma iertati dle. Presedinte, sunt profesor universitar, am 30 de ani vechime in avocatura, nu inteleg de ce va deranjeaza ca am luat loc?". Rumoare in sala. Judecatorul raspunde: " nu am spus asta, nu stiam daca este sau nu , dosarul dvs."Praf in ochi.Si ma intreb, de ce unui procuror i se permite sa ia loc in timpul sedintei atunci cand ii sunt strigate dosarele si unui avocat nu, in timpul audierii martorului?Cu atat mai mult cu cat si eu, ca si alti avocati, imi notez declaratia?
Gust amar si tristete intrucat concluzia nu poate fi decat aceea ca nu avem minima decenta de a ne respecta reciproc, si de a ne recunoaste reciproc rolurile. NU contest prestatiile unora dintre colegii mei avocati dar nici cu prestatiile unor judecatori nu pot fi de acord.
La final de an stiu ca nu voi renunta la credinta ca pot face in mod respectabil aceasta profesie si stiu ca nu voi inceta sa sper ca vom reusi sa schimbam actul de justitie, fiind mai buni, fiecare dintre noi, avocati si judecatori impreuna.Nici unii, nici altii, dicolo de patimi si orgolii, nu trebuie sa uitam ca demersurile noastre se circumscriu interesului de a obtine si de a recunoaste dreptatea.
Cu speranta pentru 2010,
va saluta av. Ileana Schwarz