Mulțumesc pentru răspunsuri!
Nu s-a pus încă problema ca nu ar fi de acord sau nu cu plan parental stabilit de comun acord.
Este de acord sa stabilim un plan parental în care sa detaliem aspectele legate de vizite, de pensie alimentara pe care eu o voi plăti, de domiciliul copilului care va fi la ea. Nu am apucat încă sa ii propun soluția de mediere pentru a fi siguri ca vom întocmi un plan corect, detaliat, robust pe termen lung și care sa servească interesului copilului nu doar în prezent cu pe toată durata pana va ajunge la majorat.
Temerea ei este momentan legata de decizia de a divorța la notar și nu în fata unui judecător din prisma posibilității viitoare ca unul din noi sa încalce acel plan și sa fie dificil de readus copilul spre exemplu înapoi la ea dacă divorțul cu acordul părților s-a pronunțat la notar și nu de către o instanță de judecată.
Menționez ca noi, deși vom divorța de comun acord, dorim ce e mai bine pentru copilul nostru, locuim în același oraș (15 minute distanta cu mașina) și suntem de acord în principiu sa ne implicam la fel de mult din toate punctele de vedere în creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilui.
O alta temere a soției este ca, copilul fiind mic, aproape 3 ani, dacă ar accepta un program de vizita mai larg în favoarea mea (mai mult decât 2 weekenduri pe lună și o parte din vacanțe) copilului i-ar fi greu sa se adapteze și la domiciliul meu (dacă eu l-aș lua și o săptămână lucrătoare pe lună la domiciliul meu cu dus-luat de la gradinita) mai ales în ceea ce privește somnul de noapte, și de aceea ezita momentan sa trecem o astfel de perioada într-un eventual plan parental.
Mulțumesc!
~ final discuție ~