Procesele verbale de divergenta (despre care vorbiti dvs. fara a avea o consacrare legislativa in dreptul comercial), pot constitui fie forme de negociere precontractuala in cazul in care acestea se incheie in cadrul dezbaterilor anterioare incheierii contractelor comerciale de reprezentanti delegati ai partilor pentru incheierea contractului in discutie, fie parte a unei concilieri directe prejudiciare, in cazul in care se refera la puncte de vedere asupra unor conflicte nascute din executarea contractului (obligatiilor contractuale), caz in care se incheie intotdeauna ulterior incheierii unui contract comercial si sunt, de obicei, icluse in procesul verbal incheiat cu ocazia procedurii premergatoare celei de solutionare in instanta a divegentelor.
In primul caz nu este vorba decat de acte procedurale voluntare (nu obligatorii) de negociere si de incheiere a unor contracte, iar obligativitatea unor prevederi din acestea pentru partile contractante nu poate fi determinata decat de includerea acelor prevederi in cadrul contractului acceptat si semnat de catre ambele (sau mai multele) parti ale respectivului contract.
In cel de-al doilea caz, este vorba de o procedura prevazuta in mod imperativ de lege (art.720 indice 1 C.pr.civ.). Legea nu numeste decat ca "inscris" actul doveditor incheiat (il puteti numi si proces-verbal) si solicita consemnarea in acesta a "rezultatului concilierii", care, in mod obligatoriu, trebuie sa cuprinda si punctele de vedere ale partilor.
In general, atunci cand este vorba de acte consensuale sau contractuale nenumite, legea permite incheierea actului in orice forma, dar cu respectarea conditiilor generale de valabilitate ale contractelor/consimtamant, capacitate, obiect, cauza, precum si respectarea acelor conditii necesare capacitatii probatorii a inscrisului/ datare, semnaturile necesare probarii acordului de vointa, numarul de exemplare egal cu al partilor cu interese contrare etc.