Buna ziua! Stiu ca probabil suna deja cliseic si sunt pre multe ...

Buna ziua!
Stiu ca probabil suna deja cliseic si sunt pre multe intrebari de genul puse pe forumuri doar "ca sa se rada" sau din alte motive. Dar pentru mine a devenit ceva serios...
O sa incep prin a spune ca am 16 ani, parintii mei sunt divortati iar eu locuiesc cu mama mea.
Sper doar sa nu-mi sara lumea in cap ca sunt minora aici pe forum
:(
Dupa ce parintii mei s-au despartit, mama mea a intrat in concubinaj cu un domn cu care locuim si in prezent. Totul bine si frumos pe atunci, dar situatia a devenit mai acuta pe masura ce timpul a trecut.
Tatal meu a intentat diferite actiuni in tribunale, procese noi, teme variate....a avut de unde alege.Iar de atunci nu mai putem scapa sub nicio forma de santajul asta maniac. Intre parintii mei a fost un fel de "razboi al proceselor". Care pe care il pune sa plateasca cheltuielile de judecata etc. Mama mea stiu ca a intentat doar cateva contestatii, apeluri, 2 procese de majorare pensie alimentara, si un singur proces legat de o firma de contabilitate care a fost supusa partajului notarial la divort, aceasta ramand tatalui meu pana la urma cu ceva acte semnate,insa despre care nu stiu prea multe asa ca nu pot da detalii.
Abia ce m-am familiarizat cu toti termenii si pot spune ca este cam complicat.
Cu tatal meu am decis sa rup orice legatura inca de la varsta de 10-11 ani deoarece in orele acelea de vizita in care trebuia sa merg cu el, sa ma distrez ca un copil normal, el nu-mi dadea pace vorbind doar despre cat de "escroaca" (citez) este mama mea si cate "infractiuni" face ea.
Ma supara atat de tare acest comportament si razboiul dintre cei doi incat am decis ca este mai bine asa. Oare cum cred ca l-a suparat aceasta decizie zicand ca sunt manipulata de mama mea si ca am fost indoctrinata impotriva lui ca s-a cam bagat peste tot in viata mea ca un buldozer, de la sedintele cu parintii la scoala unde venea "ca sa-si ceara drepturile de parinte", pana la orele de dans la care nu mai luam parte dar venea acolo doar ca sa discute cu mamele colegelor mele. La un moment dat s-au oprit aceste tentaive. Am mai pasrat legatura cu el pe platforma Facebook, asta insa pana am ineput sa-mi vars frustrarile in conversatie cu el incercand sa-l determin sa se opreasca din toate lucrurile pe care le facea si ma deranjau....apoi m-a blocat saturandu-se sa-mi tot spuna ca sunt needucata sau indoctrinata impotriva lui.

Apoi, pe la varsta de 12 ani, a inceput o ancheta de la protectia copilului, acesta fiind aproape ca picata din cer la vremea aceea. Nu era nimic de anchetat la acea vreme.
Apoi a avut loc un alt eveniment nefericit, prin anul 2015, can eu eram clasa a 5-a, in care mama mea a fost victma unei agresiuni fizice pe strada cu un vecin, acesta venind pur si simplu la ea si pocnind-o in plina zi. Acest proces s-a finalizat cu cateva daune morale si mullt mult scandal deoarece credem ca autorul din spatele ei este chiar tatal meu, fiind deja in ochii mei un om care cauta sa faca rau din orice. Sincer, eu asta cred si in ziua de astazi, deoarece acest vecin era un om care ar fii aceptat o provocare de genul contra cost, iar crezand ca nu exista martori in apropiere, a trecut la actiune.


Crescand am inceput sa realizez cate pagube me provoaca, intr-adevar, aceste sicane "in justitie" ale tatalui meu. Si stiu ca toata lumea are dreptul sa se infatiseze in fata instantei cu scopul de a-si apara propiile pareri, convingeri si drepturi. Dar atatea onorarii pentru avocati (deoarece am schimbat mai multi pe parcurs), atatea cheltuieli de judecata ne-au cam adus in pragul disperarii. Ne descurcam cu greu, actual mama avand toate conturile blocate, si concurenta de popriri pe salarii, in conditiile in care mama se chinuie sa plateasca totodata si ratele la imprumuturile facute fie pentru cheltuieli de judecata sau alte motive tot legate de acest subiect.
Si in caz ca va intrebati, nu, mama mea nu este o infractoare, este un simplu contabil autorizat care desfasora actiuni (cu contract de munca,evident) la diferite firme si asociatii de propietari.

Pana aici prima mea intrebare este daca se poate face ceva in legatura cu acest santaj al tatalui meu, vizibil cu rea intentie. Sunt mult mai multe lucruri, dar daca m-as apuca sa le scriu pe toate nu as avea loc sau as plictisii cititorii.

Pana aici situatia a fost destul de simplista deoarece de abia aici incolo incepe greul.

Am spus ca mama mea traieste in concubinaj cu un domn, astfel incat situatia este putin....incurcata. In primii ani, totul a fost acceptabil, tatal meu vitreg ca sa-l numesc asa, (desi imi pare rau sa o spun, nu-l consider nici pe el tata), si-a luat rolul de tata in serios, astfel incat ma supraveghea, cel mai des la temele de limba romana. Apoi lucrurile au inceput sa se complice...
A fost o perioada destul de lunga in care el a decis sa se impuna si sa-mi ia telefonul de tot. Nu-mi aminesc daca am facut mare caz din treaba asta pentru ca eram prea mica ca sa-mi pese atat de mult.
Imi pasa doar atunci cand nu prea aveam cum sa iau legatura cu prietenele iar atunci cand o faceam de pe telefonul mamei mele si ceream voie afara, el nu ma lasa pe diferite motive cum ca prietenele mele ar fii "femei usoare" (am folosi un inlocuitor al acelui cuvant). mentionez ca acest lucru era foarte exagerat deoarece la acea vreme eram abia clasa a 5-a, iar prietenele mele erau de aceeasi vartsa cu mine, si comparativ cu ce am vazut mai tarziu la diferite alte persoane, chiar erau cateva fete la care NU puteai sa obiectei nimic, deoarece de fapt si de drept eram niste copile...Iar tot ce faceam cand ieseam afara era sa ne luam suc Tymbark si sa vorbim despre One Direction :(
Macar din punctul asta de vedere am avut o copilarie linistita.

In clasa a 6-a de Mos Nicolae, mama s-a decis sa-mi faca cadou un telefon nou. Evident ca tatal meu vitreg s-a suparat, incepand sa-mi interzica aproape tot. N-a durat mult, si de la faptul ca au aflat ca simpatizam si eu un baiat, au decis sa ma izoleze iar si sa-mi ia telefonul.
De buna voie am decis sa le spun....crezand ca pot sa am incredere in cei care ma cresc....dar, fie...n-a durat mult.

Singurul an in care am avut telefonul a fost clasa a 7-a si acum la liceu.
In rest...nici daca i-l ceream pe al mamei nu aveam voie prea mult timp.
Bun revenind...nu asta e drama cea mai mare...asta fiind doar o paranteza....

De mica am fost obisnuita cu limbajul urat de cand ii auzeam pe parintii mei ca se cearta. Mai apoi si tatal meu vitreg a inceput sa se certe cu mama mea, fiind certuri mult mai zgomotoase, la care luam parte si ca voiam si ca nu, deoarece si tatal meu vitreg este un expert al manipularii, in timpul unui conflict incerca sa ma implice si pe mine expunandu-mi situatia in care el era cam neindreptatit. Si chiar daca ma priva de toate lucrurile normale eu tot ii luam apararea. Iar eu chiar mediam spiritele intre ei, sau cel putin incercam, dorindu-mi o familie, dar nici lacrimile mele nu i-au oprit vreodata sa faca gesturi de genul in fata mea. Certurile la care am luat parte cred ca m-au traumatizat intr-o masura sau alta, spiritele incingandu-se chiar de evenimente importante, cum ar fii plecatul in vacanta, onomastice, zile de nastere, etc.
Un alt exemplu de limbaj obscen este cel adresat catre fetele de varsta mea.
Iar mai apoi...recent la adresa mea, strict cu tinta spre mine, cu urlat, zbierat si jigniri pe care nu pot sa le reproduc....
Am mancat si bataie pe de alta parte...suficienta si destula cat sa ma doara a doua zi dar sa nu am semne vizibile....Totul incepand cam tot in anul de clasa a 6-a. "Cateva palmute cu scop educativ"...Pe atunci nu cred ca ma afecta atat de tare....sau nu stiu, nu-mi amintesc in detaliu.
Tin sa mentionez ca nu prea faceam probleme iar la scoala luam cu usurinta note mari, cea mai mica nota a mea netrecand sub 6 VREODATA.
Niciodata nu i-am raspuns...de frica...
Cand au aflat ca ma auto-mutilez, in clasa a 8-a, nu au facut decat sa ma condamne, sa urle la mine, ba chiar sa iau si putina bataie pentru ca ii invinuiesc pe ei prin asta ca nu sunt "niste parinti buni". Mama mea nu prea s-a implicat in aceste dispute.
Usor usor treaba cu auto-mutilatul s-a rezumat la "nu esti normala".

La inceputul clasei a 9-a, s-a decis sa imi faca telefonul praf, dandu-l de toti peretii, telefonul nou, si bine meritat dupa mediile de admitere la liceu si stresul prin care am trecut doar pentru ca ma oprisem la biroul mamei dupa ce am ajuns de la liceu in loc sa vin acasa sa-i pun masa. Gasindu-ma cu telefonul in mana, a fost prilejul perfect sa mi-l razbune.
Nu am primit un telefon nou,nici nu am reusit sa strang bani pentru altul deoarece de fiecare data cand imi cer bani pentru diferite lucruri nu pot sa ii refuz....il am pe acelasi vechi, inca de pe atunci si nu prea am cum sa fac orele de pe el, noroc cu laptopul. Si nici nu este de acord cu un telefon nou, amenintandu-ma ca mi-l sparge de toti peretii daca


Mai apoi a intervenit o alta disputa cand eram tot clasa a 9-a, tot pe tema ca vorbeam cu un baiat tot de varsta mea care sta in Brasov, iar prietena mea cea mai buna s-a decis sa le spuna fara acordul meu iar de la asta a inceput o nebunie totala din care nu-mi mai amintesc cum am iesit....de atunci au inceput jingirile cu carul, bataile dese, amenintarile cu moartea si destule incat sa nu pot sa fiu altceva decat o planta fara simt de valoare personal, incredere, probleme de comunicare si destule.

Un alt aspect....de pe undeva din clasa a 6-a nu s-a mai ocupat nimeni de mare lucru prin casa asta, mama mea nu mai facea mancare, dar venea o doamna, prietena de famile pe care parintii mei o plateau. De pe atunci am invatat sa bag la spalat si sa dau cu aspiratorul. Mai apoi cand respectiva doamna nu a mai venit...ne-am descurcat cu mancare cumparata....

Recent....au lasat totul pe mana mea...TOTUL...treptate stiam ca o sa se ajunga aici. Nu ma mai plang ca doar nu mai sunt asa copil, am 16 ani, ma descurc.
Doar ca si prin faptul ca totul e pe mana mea acum, fara pic de ajutor, curatenii generale, rufe si de cateva saptamani si mancare, pentru ca m-am decis ca nu e okey si sanatos atata mancare cumparata....si TOTUSI sunt aspru criticata, jignita, vorbe dure, nu pot nici sa fiu cu telefonul in mana cand este el prin preajma ca deja incepe bruscatul...
sau uneori chiar si din motive la care nu te-ai gandii, rabufneste pe mine ca intru pe balcin ca sa intind rufele cand el pleaca din camera, de parca asta nu ar fii si casa mea in care m-am nascut...si inca locuiesc din pacate.

Recent mama mea inceput sa intervina in certuri...mai des...dar repet sunt cuvinte pe care nu pot sa le reproduc...iar de fiecare data cand intervine mama se sfarseste la o jignire si o amenintare cu bataia/moartea pentru amandoua.
Ce nu am mentionat este ca si mama a simtit palma lui de cateva ori cand bine inteles am intervenit si eu....doar ca atrecut peste de fiecare data...

Singurul lucru este ca ma simt coplesita cateodata de lucruri si ca amandoi profita ca eu fac totul, pana si mama me arecent cu diferite santaje emotionale , cum ar fii asistatul ei la munca de la birou doar ca sa ma incurce din munca pe care o am deja de facut.
Iar el,...cum prinde ocazia, ma umileste si ma descurajeaza, zicand ca nu sunt in stare de nimic si ca n-o sa reusesc nimic vreodata, nici macar la facultatea pe care mi-o doresc atat....

Nu stiu unde sa ma adresez altudeva si cum servicii psihologice gratuite sunt greu de obtinut iar scoala in regim online nu ajuta sub nicio forma ba chiar ma tine captiva in mediul in care traiesc.

As dorii o solutie la toata situatia aceasta :(... Mentionez ca denuntul la Protectia Copilului nu este o solutie deoarece nu vreau sa ajung sub tutela nimanui altcuiva din famile si in niciun caz sub cea a tatalui meu natural.
Vreau sa raman in casa in care traiesc si acum doar sa nu mai fiu agasata, si abuzata sub formele astea...

Ce imi sugerati sa fac?

Imi pare rau ca este atat de lung mesajul...Multumesc anticipat!