Răspunderea angajatorului în cazul evaziunii fiscale şi şansele fostului angajat de recuperare în instanţă drepturile pierdute prin aceasta

Bună seara,

Situaţia ce v-o descriu ar putea fi hilară dacă nu ar fi răspândită în România şi favorizată de complicitatea tacită a angajaţilor. Îmi asum partea mea de vină, dar mă voi concentra pe soluţiile actuale. Pentru a nu încălca regulamentul forumului nu voi da nume, doar iniţiale pentru menţinerea fluidităţii relatării.

Lucrez din 1998 la o firmă din Bucureşti, să-i zicem PI, condusă de RF, întâmplător sau nu şef şi la un ONG politic, unde se bucură de multă simpatie datorită fostului său statut de deţinut politic. Angajat pe o funcţie diferită faţă de pregătirea mea profesională, am reuşit totuşi să învăţ cu ce se mănâncă meserie, şi asta deşi firma nu a asigurat nici măcar jumătate de oră de training. Încă de la început mi s-a spus (deja clasica frază) că "Nu-ţi pot trece pe cartea de muncă salariul întreg pentru a nu plăti taxe, dar dacă vreodată ai nevoie de bani te împrumut eu şi nu află nimeni". La început nu mi-a păsat, tânăr absolvent de liceu fiind nu aveam nici o grijă. Menţionez deasemenea că firma nu are nici un fel de autorizaţie pentru lucrările ce le efectuează, caz pedepsit de lege. Programul de lucru era de luni-vineri 8 ore şi sâmbătă 4 ore, nimeni de la ITM nu s-a sesizat că 40 de ore pe săptămână nu sunt egale cu cele 44 trecute nejustificat în contract, iar pentru nici un post nu exista fişa aferentă. În 11 ani nu am semnat ştatul de plată decât la început.

Pentru a nu mai plăti impozite la stat, patronul RF a profitat de o lege din 2005 care-l scutea de taxe şi a înfiinţat o nouă firmă, PE. O parte din angajaţi au fost puşi să-şi dea demisia şi apoi să facă cerere de reangajare la noua firmă, pe aceleaşi condiţii de salarizare la negru şi de program suplimentar obligatoriu neplătit. Deşi angajaţi la noua firmă ni s-a spus că putem să facem facturi şi pe firma cealaltă, PI. Între timp, din 2007 am avut şi un nou coleg, care a lucrat la noi până luna trecută fără forme legale şi deci fără a se plăti nici un fel de contribuţii, dar care a întocmit facturi şi a fost delegat în diverse depuneri de acte la Registrul Comerţului. Multe lucrări s-au făcut în condiţii de evaziune fiscală, fără factură şi cu garanţie pe încredere. În repetate rânduri colegii au cerut reglementarea programului prin eliminarea orelor suplimentare neplătite şi trecerea salariului real pe cartea de muncă, nu a celui minim pe care suntem toţi încadraţi. În plus am fost convinşi prin rugăminţi şi insistenţe să facem ocazional şi alte ore suplimentare neplătite.

Din 2007 firma PE nu a mai avut activitate, noi fiind încă angajaţi la PE şi lucrând pentru PI. În noiembrie 2009 ni s-a spus că se va închide PE şi că să repetăm procedura din 2005, adică demisie şi reangajare la PI. Toţi colegii au fost de acord, în afară de mine care am cerut atunci următoarele lucruri:
- salariul real pe cartea de muncă (eu având 1500 lei net şi 720 lei brut/544 net pe cartea de muncă)
- fişa postului
- eliminarea sâmbetelor şi altor ore suplimentare neplătite

Am fost refuzat şi mi s-au oferit o serie de explicaţii de către patronul RF, explicaţii care se schimbau de la zi la zi, care frizau ridicolul şi care mizau pe faptul că putem fi uşor prostiţi şi intimidaţi:
- salariul nostru real este cel minim, restul până la cel real fiind oferit într-un gest de mare mărinimie de patron...nu este nevoie să trecem salariul real pe cartea de muncă, aceasta fiind "o procedură birocratică care nu ne avantajează" (adică nu-l avantajează pe patron)...salariul reprezintă şi orele suplimentare obligatorii pe care ne-am angajat să le efectuăm încă de la început (?!) şi care nu sunt înregistrate nicăieri...că dacă vreau salariu real îmi va scădea salariul pe care-l iau în mână
- într-o firmă trebuie să fac ce mi se cere, inclusiv să dau cu bidineaua, deşi nu este aceasta pregătirea mea
- sâmbetele neplătite obligatorii reprezintă pauza de masă de care nu s-a vorbit niciodată şi clienţii care sunt disponibili numai sâmbăta...apoi că sunt obligatorii pentru că noi am cerut asta (?!)

Am făcut ceva cercetări şi am aflat că cele două firme ale lui RF nu aveau operate sporurile de vechime pentru nici un angajat, deşi acestea sunt obligatorii prin CCMUN. Am cerut să vedem cărţile de muncă şi am fost amânaţi de către RF, care apoi ne-a reproşat că nu ne-am dus singuri în timpul programului la ITM să ni le cerem. Am mai aflat că cele 2 firme au avut deseori probleme legate de neplata taxelor, fiind chiar şi chemate în instanţă de către ANAF, iar PI este în executare silită de către ANAF pentru neplata contribuţiilor la şomaj şi alte taxe.

Prin urmare am refuzat să-mi depun demisia şi am aşteptat să fiu dat afară. În 7 decembrie 2009 am fost pus să-mi scriu singur înştiinţarea de concediere şi preavizul, deja am spus că nu este treaba angajatului să se ocupe de resurse umane. Mi s-a motivat că sunt în timpul programului şi trebuie să fac ce mi se cere. Am acceptat doar pentru a menţiona în clar condiţiile legale ale preavizului de concediere din motive independente de angajat, aşa cum decurg ele din Codul Muncii şi CCMUN, deoarece RF şi colegul angajat la negru care ar fi trebuit să se ocupe nu cunoşteau: 20 de zile lucrătoare la program de 4 ore şi salariul nemodificat. Mi s-a sugerat de către RF că în condiţiile astea îmi va scădea salariul, deşi este ilegal. O parte dintre discuţiile cu el le-am înregistrat. Apoi s-a dorit refacerea înştiinţării de concediere, pentru a elimina motivul concedierii datorită închiderii firmei, lucru pe care l-am refuzat.

Am cerut plata retroactivă a sporurilor de vechime neînregistrate. RF a angajat un avocat ca să afle dacă trebuie să îmi plătească sporuri de vechime. Acesta a sunat la ITM, a vorbit cu portarul şi apoi a declarat că nu trebuie plătite sporuri pentru că nu sunt plătite în contract. Cu toate acestea am aflat de un caz în care ITM a amendat o firmă pentru că nu acorda sporuri de vechime deşi nu erau trecute în contract, motivând că contractul de muncă nu poate fi mai defavorabil decât CCMUN. Deasemenea, cei de la firma de contabilitate (care nici nu ştiu dacă e agreată CECCAR, negăsind pe site-ul lor nici o menţiune, şi nici la căutarea pe ceccar.ro) au spus că sporurile se acordă numai la oficiul de şomaj, deşi CCMUN specifcă clar că se înscriu în timpul contractului, nu după.

Brusc RF a început să intre parţial în legalitate. I-a făcut urgent contract colegului care lucra de 2 ani la noi şi a tipărit ştate de plată pe ultimele 2 luni. Am refuzat să le semnez deoarece nu erau conforme cu realitatea şi nu am mai dorit să fiu complice la fraudă. Mi s-a pus în vedere că voi fi plătit cu salariul minim, adică cel trecut pe contract, nu cel real. Mi s-a trimis acel salariu minim prin poştă, dar nu l-am ridicat. Ieri am mai găsit un mandat la cutia poştală, probabil acelaşi salariu sau diferenţa de concediu de odihnă neefectuat. Prin urmare nu mi-am primit salariul pe decembrie, nici diferenţa pe ianuarie (în 7 ianuarie se termină preavizul), nici pe CO.

Prin urmare aş dori să ştiu:
- Dacă PI este înregistrată în sectorul 2 şi PE în sectorul 1, trebuiesc înaintate plângeri la instanţe diferite, la tribunale de sector?
- Ce şanse am să cer acordarea sporurilor de vechime în condiţiile în care eu am aflat deabia acuma de fraudă, iar la PI nu mai lucrez oficial din 2005 (am explicat mai sus de ce)?
- Dacă eu nu pot dovedi că salariul meu real era mai mare decât cel minim din cartea de muncă (decât cu mărturii ale colegilor, care sunt în aceeaşi situaţie, dar care probabil vor refuza să depună mărturie sau vor face sperjur pentru a nu avea probleme cu RF), iar angajatorul nu poate dovedi că mi-a plătit salariul din acte deoarece nu am semnat în 11 ani decât vreo 2-3 ştate de plată, cum va decide instanţa cine are dreptate şi în ce cuantum vor fi alocate drepturile salariale neplătite?
- Ce criterii se iau în considerare la solicitarea şi acordarea de daune morale, ţinând cont de stressul la care am fost supus prin tentativele de intimidare (s-a ajuns chiar să li se spună în faţă angajaţilor că nu valorează mai mult de 544 de lei şi că restul e un gest de bunăvoinţă, iar dacă nu le convine să plece), starea de nesiguranţă (RF: "voi închide firma...cândva..."), timpul pierdut cu aprofundarea legislaţiei şi cercetările privind antecedentele financiare ale firmelor deţinute de RF?
- Ce şanse am ca denunţurile mele la ITM, Garda Financiară, Poliţia Economică, ANAF şi nu numai să determine desfăşurarea unor anchete privind nerespectarea Codului Muncii, CCMUN, Legii Contabilităţii 241/2005 şi alte speţe de evaziune fiscală şi fraudă la adresa bugetului de stat şi a asigurărilor sociale?
- În cât timp se pun în mişcare autorităţile în cazul unor astfel de denunţuri? Actele contabile sunt greu de falsificat pe o asemenea durată în timp, actele întocmite de colegul angajat la negru trezesc suspiciuni dacă sunt distruse (e vorba de mai multe carnete facturiere şi chitanţiere, precum şi delegaţii), dar un termen prea lung până la demararea controalelor îi va lăsa lui RF timp de acţiune în vederea ştergerii urmelor şi a întocmirii unui plan de acţiune, dovedind deja că nu are nici o jenă în a minţi şi intimida.

Sunt sigur că mai am şi alte întrebări, dar deocamdată nu-mi vin în minte. Voi reveni cu detalii pe măsură ce acestea vor apărea. Oricum, lucrurile nu se vor opri aici, mai ales că genul ăsta de patroni sunt foarte răspândiţi în România şi avem cu toţii de suferit de pe urma lor, de la angajaţi la bugetul de stat.

Pentru menţinerea unui aspect citibil şi de către ceilalţi participanţi la forum, vă rog să nu citaţi în răspunsurile dvs. tot mesajul acesta (cum am văzut pe alte pagini), ci numai pasajele la care doriţi să evidenţiaţi anumite aspecte. Mulţumesc!