Sotul meu impreuna cu mine am vandut acum un an apartamentul cumparat exclusiv de parintii lui pentru noi. Ne-am mutat la parintii mei pentru o perioada limitata de timp. In casa parintilor mei mai locuieste si fratele meu de 36 ani necasatorit. In ultima perioada s-au creat anumite tensiuni intre noi, de nesuportat pentru ca la mijloc se afla si copilul nostru in varsta de 2 ani. Problema este ca momentan noi nu avem unde ne duce, iar parintii si fratele meu vor sa plecam dion casa lor, desi legal eu cred ca am aceleasi drepturi ca si el in casa parintilor mei. Asa sa fie oare? Sau ma pot dezmosteni? Cine ma poate ajuta cu un raspuns. Va multumesc anticipat.
În niciun caz nu poare fi vorba de dezmoştenire, care înseamnă înlăturarea de la succesiune, prin voinţa exprimată de decujus.
Problema dezmoştenirii s-ar putea pune abia la decesul unuia dintre părinţi (sau al amîndurora) dacă, fie printr-un act cu titlu gratuit încheiat de părinţi cu fratele tău, fie prin testament, părinţii ar transmite fratelui sau ar dispune în favoarea lui întreaga lor avere. Dar, nici măcar un astfel de act nu te poate priva, după decesul părintelui (părinţilor) de rezerva succesorală pe care codul civil o instituie în favoarea descendenţilor (şi nu numai, dar aici nu e cazul). Ca atare, la deschiderea succesiunii ai posibilitatea să revendici acea rezervă.
În ceea ce priveşte dreptul părinţilor de a dispune de bunurile lor în timpul vieţii, acest drept nu poate fi contestat. Ei pot dispune asupra folosinţei bunurilor, pot chiar să-şi doneze imobilul fiului lor (act pe care îl poţi ataca la decesul părintelui/părinţilor dacă prin actul respectiv ţi s-a încălcat rezerva) sau pot să înstrăineze fiului lor imobilul, printr-un act de vînzare-cumpărare, situaţie în care nu mai poţi invoca nici măcar încălcarea rezervei decît dacă poţi dovedi simulaţia (adică faptul că acel contract de vînzare-cumpărare a fost de fapt o donaţie deghizată, în sensul că deşi părţile l-au denumit contract de vînzare, el era în fapt o donaţie atîta vreme cît părţile s-au înţeles printr-un act secret să nu plătească, respectiv să nu primească niciun preţ, lucru dificil, dacă nu imposibil de dovedit).
Nu poţi deci să afirmi (sau poţi, dar fără şansa de a obţine o hotărîre judecătorească favorabilă) că în timpul vieţii părinţilor ai avea aceleaşi drepturi ca şi fratele tău asupra bunurilor părinţilor tăi. Poţi avea doar acele drepturi la care părinţii consimt şi nu poţi cere o egalitate de tratament cu fratele tău. Calitatea de fiică nu îţi conferă decît dreptul eventual la moştenire, cu condiţia ca la deschiderea succesiunii să existe active în patrimoniul părinţilor sau, chiar dacă bunurile nu mai sunt în patrimoniul lor, aceste bunuri să fi fost transmise în timpul vieţii prin acte cu titlu gratuit iar aceste transmisiuni să îţi încalce rezerva succesorală.
Iti multumesc pentru raspuns.
Eu in acest moment, atata timp cat parintii mei traiesc nu doresc partea mea din casa. Dar mi se parea normal sa beneficiez si eu de aceleasi drepturi ca fratele meu. Pentru ca si eu sunt copilul lor in aceeasi masura in care este si el. Si oricum aveam nevoie sa locuiesc acolo pentru o perioada limitata de timp, nu sa i-au cu forta ceva ce in acest moment nu-mi apartine.