Schimbare domiciliu minor

A avut nevoie de mine sa scot banii din banca. Cu banii in geanta a mers la notar, am dat banii vanzatorului si am asteptat ca notarul sa intocmeasca actele de vanzare-cumparare. Dupa ce le-a intocmit, a cazut cerul pe mine, nu mi-a venit sa cred. Jumatate din suma erau banii mei, jumatate i-au dat parintii lui, pentru a ne cumpara apartament. Asta s-a intamplat in 2016-2017. Atunci mi-a spus o minciuna, au venit si ai lui sa-mi promita multe, m-au chemat la ei acasa, am stat 3 h de vorba. In mintea mea era un singur lucru: indiferent ce as face nu-i mai pot recupera. Cum demonstrez ca banii care i-am scos i-am dat lui? Nu aveam nici o dovada. Decat eu si parintii lui, care cu siguranta minteau pentru a-si apara "odorul". Am luat-o ca pe o lectie, viata merge inainte. Nu-mi convine dar nici nu pot sa ma gandesc la asta continuu.

Ordin de protectie a avut, emis de politie, pe 5 zile. Plangerea a ajuns si la parchet, tot parchetul a cerut instantei de judecata prelungirea ordinului de protectie, iar procurorul si instanta din lipsa de probe, a spus ca nu reprezinta nici un risc si a respins cererea. A fost ceruta de catre instanta si inregistrarea cu camera politiei, au fost 3 filmari, la instanta au ajuns doar 2, avocatul a cerut instantei sa ceara politiei si ultima filmare (in care el ma impingea si a intervenit politia), instanta a respins cererea.

Mentionez ca in ziua in care am fost la politie si am facut plangerea iar politistii mi-au spus " cum sa va ajutam dna daca dvs. nu respectati hotararea?" ca pe hotarare eu si copilul aparem cu domiciliul in alta parte, politia m-a intrebat "ati declarat schimbarea domiciliului?", le-am pus ca nu stiam ca trebuie declarata si m-au sfatuit sa ma duc la judecatorie sa fac cerere pt schimbarea domiciliului.
Am intrebat un avocat (fata in fata, nu pe internet sau diferite site-uri) si mi-a spus ca nu toate lucrurile se rezolva prin judecatorie si in cazul asta, celalalt parinte trebuie sa dea o declaratie la politie....


gi-jane2 a scris:

avocatul mi-a spus ca declaratia prin care tatal isi da acordul ca minorul sa-si schimbe domiciliul se da la politie.

o sa fiti surprinsa daca mergeti la politie sa intrebati. Oricum, e fara relevanta ca se da de fapt la notar , cat nu vrea sa o dea.
In plus, asa cum banuiam, nu aveti nevoie de ea, de declaratie, ci eventual, de ordin de protectie.
daca exercita isi autoritatea parinteasca cu rea credinta, puteti cere chiar sa exercitati singura autoritatea parinteasca.

mi-a spart parola de la telefon vanzand reflexia parolei in geam

se face plangere la politie pt violarea secretului corespondentei.

trebuia sa ne cumparam apartament, mi-a luat banii (ai mei proprii, nu comuni, pe care ii strangeam dinainte de casatorie), a vorbit cu notarul ( eu lucram si trebuia sa ma duc doar ca sa semnez actele), m-a chemat la notar, mi-a luat buletinul si a trecut apartamentul pe numele parintilor lui

daca facea asta, nu avea nevoie de dvs. Cand a fost asta si ce ati facut mai departe ?

In mintea mea era un singur lucru: indiferent ce as face nu-i mai pot recupera. Cum demonstrez ca banii care i-am scos i-am dat lui? Nu aveam nici o dovada.

pe viitor, cand se intampla lucruri, vb cu un avocat imediat ce se intampla.
din acte rezulta ca parintii si-au luat casa si o parte din bani erau ai dvs, dovedeati f simplu cu extrasul de la banca, iar ei nu puteau dovedi ca au avut acea suma.
Pe parinti trebuia sa ii dati in judecata pt ca aveati un drept de creanta.
din pacate, termenul a trecut, aveati 3 ani la dispozitie. Acuma, gata, a fost lectie.
dvs ziceti ca inca suna repetat la 10 seara, depuneti plangere pt hartuire.

am facut plangerea iar politistii mi-au spus " cum sa va ajutam dna daca dvs. nu respectati hotararea?"

ce sa zica si ei ?

imi pare rau ca traiti asa ceva, poate era mai bine sa fi ramas in Ialomita sau sa va gasiti de munca si apartament in alt colt de tara, nu sa va fi mutat la bacau in gura lupului.

am vorbit cu un politist despre apelurile dupa ora 22:00 si mi-a spus ca singura modalitate este sa inchid telefoanele, al meu si al copilului. L-am intrebat si eu daca pot face plangere pt hartuire si mi-a spus ca la hartuire trebuie sa ma urmareasca sau sa puna pe cineva sa ma urmareasca, sa traga de mine, etc.
Momentan strang dovezi si centralizez tot ceea ce face, ca pe viitor instanta sa aiba probe suficiente.

Am ales locul asta de munca pt ca lucrez in domeniu de peste 10 ani, cunosc tot stafull iar mediul de la munca este prietenos. Pot pleca sa rezolv o problema fara sa stau cu teama ca seful ma da afara sau ce o sa zica. Faptul ca am un job unde am liniste insemna mult.

Multumesc pentru raspunsuri si pt timpul acordat!

Art. 208. -
(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.




(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.


(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

ori nu stie , ori a vrut sa va descurajeze.
depuneti plangere scrisa... termenul e de 3 luni de cand se intampla.

Multumesc pentru articolul de lege!
Din pacate nici avocatul respectiv nu mi-a spus asta, de aceea am intrebat politia care mi-a spus sa inchid telefonul cand suna (si.. am intrebat mai multi ofiteri, nu doar unul).
Cert e ca intrebam.. oare nu exista o lege care sa-l sanctioneze pentru telefoane si mesaje insistente la ore tarzii? Si am intrebat politistii si avocatul, si le spuneam, "ok, inchid telefonul, blochez contactul, dar suna de pe alte numere de telefon, chiar nu se poate face nimic?", raspunsul era de fiecare data acelasi...

In instanta am aratat print screen-uri cu orele si mesajele la care sunt sunata, atat eu cat si copilul, iar instanta a considerat ca nu sunt probe suficiente. Nici macar nu a adus in discutie pe toata durata procesulului agresivitatea si insistenta apelurilor si mesajelor.

Multumesc inca o data pt informatie!
Mi-ati fost de ajutor!

gi-jane2 a scris:

Art. 208. -
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

ori nu stie , ori a vrut sa va descurajeze.
depuneti plangere scrisa... termenul e de 3 luni de cand se intampla.