Limitele clare ale insultei, jignirii și calomniei Care sunt ...

Limitele clare ale insultei, jignirii și calomniei


Care sunt mai concret limitele în discuții publice și cum e bine să procedăm, când disputa este pe plan profesional, dar se derulează între patru ochi cu șeful sau subalternul?
Bănuiesc că înjurăturile, expresiile obscene intră în categoria asta, dar ce se întâmplă în cazul unor expresii mai dure sau a criticilor, care pot fi considerate jignitoare pentru partea afectată, dar adevăruri pentru partea care reproșează?
Dau exemple concrete. E insultă sau jignire dacă cineva e făcut prost, nesimțit, mizerabil, nerespectuos, incompetent,necorespunzător profesional, leneș, manipulator, i se spune să nu ridice tonul, să-și vadă de treabă, să nu abuzeze de încrederea și răbdarea celorlalți? E considerată jignire atenționarea "nu te băga, nu e treaba și competența ta, rămâi în banca ta" sau altele de genul ăsta?
E insultă sau jignire dacă cineva țipă și aduce acuze pe un ton ridicat pe holurile unei instituții publice altei persoane, în timp ce o și atinge, împingând-o de umăr? Dacă în cadrul unui colectiv de muncă se aduc acuze nedovedite privind hărțuirea direcțiunii de către soțul unei angajate, fără ca angajata să fie prezentă(că oricum această problemă nu e treaba și de competența unui colectiv de cu totul altă natură profesională)?
Ce metode putem folosi pentru a dovedi tonul, hărțuirea, atingerea vieții private, insulta în cadrul unei discuții dintr-un birou, între subaltern și șef?