Revocare Donatie Multumesc !

Vreau sa multumesc tuturor celor care au avut si au timpul necesar sa citeasca aceasta postare in speranta ca mai exista vreo sansa de solutionare in acest caz.
In anul 1982, parintii nostri, A si B, s-au mutat cu chirie în apartamentul nr.X
In acest apartament am locuit 4 persoane: parintii nostri, sora mea C si subsemnata, D
Prin aparitia Decretului-Lege nr. 61/07.02.1990, privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, parintii nostri au dobandit posibilitatea de a cumpara apartamentul in care locuiau si de a deveni proprietarii acestuia.
Acest act normativ prevedea o serie de facilitati la cumparare pentru tinerii sub 30 de ani:
• art. 7 prevedea un avans de cel putin 10 % din valoarea imobilului (fata de cel putin 30 % din valoarea imobilului pentru persoanele peste 30 de ani);
• art. 8 crea posibilitatea obtinerii unui credit de la CEC pentru avansul de 10 %, cu o durata de rambursare de pana la 10 ani cu o dobanda anuala de 3 la suta pentru persoanele care nu aveau posibilitatea sa depuna avansul prevazut la art. 7 din lege (fata de durata de rambursare de pana la 5 ani cu o dobanda anuala de 5 la suta pentru persoanele peste 30 de ani);
• art. 9 oferea posibilitatea acordarii de credite rambursabile de catre CEC pentru diferenta dintre pretul de vanzare al locuintei si avansul prevazut la art. 7 din lege cu o durata de 25 de ani cu o dobanda anuala de 2 % (fata de 4 % pentru persoanele peste 30 de ani).
Art. 5 alin. 2 prevedea ca locuintele ocupate de chiriasi se puteau vinde exclusiv acestora, pe baza cererilor adresate direct unitatilor specializate in vanzarea locuintelor.
De aceea, parintii mei, dupa ce s-au sfatuit cu o serie de colegi si prieteni, s-au gandit ca ar putea beneficia si ei de facilitatile acordate de prevederile art. 7, 8 si 9 din Decretul-Lege nr. 61/07.02.1990 daca ar intocmi actele de vanzare cumparare a apartamentului in care locuiau in calitate de chiriasi (tatal nostru, A fiind titularul contractului de inchiriere) pe numele surorii mele C, pe atunci in varsta de 21 de ani.
Mai intai, au trecut contractul de inchiriere al apartamentului pe numele ei.
Ulterior, a fost incheiat contractul de vanzare cumparare nr. al apartamentului de catre reclamanta C cu IMOBILIARA SA, precum si procesul verbal de predare-primire a apartamentului cu nr. anexa , scriptic fiind mentionata tot sora mea C ca proprietara.
Pretul apartamentului a fost de lei, iar avansul a fost de lei. Avansul a fost platit integral de catre parintii mei.
Tatal nostru avea o pensie de de lei , asa cum reiese din Decizia nr., iar la 1994 avea o pensie de lei, conform deciziei nr.
La acea data sora mea era in varsta de 21 de ani si era angajata ca mecanic cu un salariu lunar lei
C a incheiat cu CEC-ul contractul de imprumut nr. prin care se obliga sa achite suma imprumutata de lei in 15 ani, din 1991 pana in 2006, cu o dobanda de 2 % pe an, in rate lunare de lei si dobanda de lei (in total lei), ultima rata fiind de lei si ultima dobanda de lei (in total lei).
Tatal nostru A a semnat si el contractul de credit in calitate de garant platitor, obligandu-se sa plateasca el ratele si dobanzile pana la achitarea integrala a creditului. Apartamentul a fost achitat integral.Sumele de bani au fost platite integral de catre tatal meu.
Dupa ce a fost achitat pretul apartamentului, parintii mei au dorit sa figureze si scriptic ca proprietari ai apartamentului, astfel incat au incheiat cu B contractul de donatie nr.
A fost aleasa aceasta modalitate de intrare in patrimoniul parintilor mei a apartamentului mai sus-mantionat pentru ca, pe de o parte, conform art.4 din Decretul-Lege nr. 61/07.02.1990, la momentul cumpararii imobilului era interzisa vanzarea ori inchirierea acestuia, nu si donatia.
Parintii mei, neavand pregatire juridica, nu au știut ca acest text de lege a fost abrogat prin legea nr. 85/1992. Pe de alta parte, au fost tentati de taxele mai mici care se plateau atunci pentru donatii fata de cele pentru vanzarea-cumparare de imobile.
In plus, nu s-au gandit niciodata la faptul ca sora mea ar fi putut sa ceara vreodata revocarea donatiei, ei dorind ca amandoua sa beneficiem de apartamentul lor in mod egal cand ar fi fost cazul sa ii mostenim.
Primul copil al surorii mele, pe numele lui E s-a nascut in 2003, inaintea decesului parintilor mei (mama a decedat in 2004, iar tata la 2008). Al doilea copil al reclamantei,pe numele lui F s-a nascut la 2007, dupa decesul mamei mele si inainte de decesul tatalui meu.

Prin Certificatul de mostenitor suplimentar nr. la Certificatul de mostenitor eliberat in dosarul succesoral nr. de BNP la 2008, se atesta faptul ca din masa succesorala de pe urma defunctei mame a noastre face parte si cota parte indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. X mostenitori fiind tatal nostru, decedat, cu o cota de 2/8 din masa succesorala, sora mea si cu mine, avand fiecare cate o cota parte egala de 3/8 din masa succesorala. Restul cotei de 1/2 ii revenea defunctului nostru tata.
Prin Certificatul de mostenitor suplimentar nr. la Certificatul de mostenitor nr. eliberat in dosarul succesoral nr. conexat la dosarul succesoral nr. de BNP , se atesta faptul ca din masa succesorala de pe urma defunctului nostru tata face parte si cota parte indiviza de 5/8 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. X mostenitori fiind sora mea si cu mine, avand fiecare cate o cota parte egala de 1/2 din masa succesorala.
Desi primul copil s-a nascut inainte de decesul ambilor nostri parinti, la 2003, reclamanta a facut cerere de revocare a donatiei abia la 2013 pe care a si castigat-o in instanta ceea ce este nedrept din punct de vedere moral si etic . A asteptat sa moara ambii parinti, ca sa nu mai poata sa ii faca reprosuri pentru ca a incalcat intelegerea cu ei, urmarind evident scoaterea bunului din masa partajabila.
Consider ca prin acceptarea succesiunii si prin faptul ca a acceptat ca in ambele certificate de mostenitor suplimentare, sa fie trecute cota parte cuvenita fiecarei surori in proportie egala: 3/8, respectiv 1/2, arata faptul ca sora mea a renuntat la posibilitatea de a mai cere revocarea donatiei, știind că adevărații dobanditori ai imobilului au fost părinții.Se mai poate face ceva sau sa ma impac cu ideea ca este o cauza pierduta multumesc !