Ingrijire tatal meu

Povestea este lunga dar o sa incerc sa fiu scurt. Tatal meu, care a fost toata viata un om dificil(facea multe scandaluri care nu de putine ori degenerau in violente) a ajuns la varsta de 60 de ani cu diagnostic de diabet si dementa, fiind in situatia de a avea nevoie de ajutor constant. Din pacate ceilalti membrii ai familiei, cred ca nu pot trece peste trecutul lui si sunt mai motivati de mostenire decat de datoria de a fi om. Mama mea i-a scos acte de dementa si este asistenta personala, iar de cand am inceput sa fiu mai atent la cum este ingrijit, il tine la tara unde eu nu il mai pot apara.

Pentru ca este cuvantul meu impotriva cuvantului mai multor oameni(inclusiv al unui doctor psihiatru) as dori sa stiu ce prevede legea in urmatoarele aspecte:

1) am dubii ca primeste medicamentele de diabet, dupa cum am zis tata este acum tinut majoritatea timpului la tara unde eu doar il vizitez

2) nu se respecta indicatiile de la medicul de diabet privitoare la regimul alimentar, mama si rudele mele ii dau frecvent dulciuri sa manance

3) mama a ignorat mult timp o infectie la mana, care dupa cum stiti poate fi periculoasa la diabetici, cand am vazut-o eu, am insistat sa chem salvarea. Am ajuns cu el la chirurgie unde chirurgul a spus clar ca am asteptat prea mult pana sa il aducem. A taiat cu bisturiul, a drenat infectia si a curatat rana. Deoarece s-a intervenit atat de tarziu peste o saptamana a inceput iar sa se infecteze, din nou am avut discutii cu mama sa fie dus la chirurgie. Intr-un final l-am dus si au curatat iar. Nu va spun ca a trebuit sa imi fac timp sa stau o saptamana la tara ca sa ma asigur ca ii da antibioticele, un lucru pe care nu pot sa il fac mereu si a fost cu ceva eforturi din partea mea.

4) timp de aproximativ de 1 an imi spunea ca nu mai poate urina cum trebuie si ca e din cauza dementei, dupa care m-am gandit ca ar trebui totusi sa fie vazut de un urolog. A trebuit sa insist foarte mult si chiar sa ma cert cu mama, intr-un final l-am dus. Eu neocupandu-ma de el, in sensul ca nu il ajutam la toaleta sau dus, nu am avut cum sa stiu care e problema, aceste lucruri sunt in sarcina mamei pentru care este si platita statul roman ca asistenta. Medicul urolog cum s-a uitat a zis clar ca este infectie fungica de tipul Candida Albicans care a produs o inflamatie mare si pentru care va trebui operat daca nu trece cu tratament. Era ceva mare, vizil si pe care cineva care se ocupa de el ar fi trebuit sa vada, exclus sa nu isi dea seama ca e ceva in neregula. Practic era a doua infectie pe care a ignorat-o.

5) Psihiatrul i-a facut actele de Alzheimer din ce imi dau seama mai mult pe ce povestea mama, eu descoperind ulterior(prin analize de sange) ca are encefalopatie de ficat, care nefiind tratata ani de zile i-a afectat creierul. A primit vreo 3 ani de zile medicamente de Alzheimer care in mod sigur au contribuit la deteriorarea mentala(tin minte si acum scene cu tata care spunea ca simte ca moare iar mama continua sa ii dea pastilele), iar in acest moment nu se mai poate exprima aproape deloc. Medicul pare foarte preocupat sa isi ascunda greseala iar cand i-am spus ca am analize din care reiese clar encefalopatia incerca sa ma sperie ca si eu o sa patesc acelasi lucru, ca Alzheimer-ul tatului meu este ereditar.

6) medicul psihiatru i-a prescris si Olanzapina, care nu se da diabeticilor(pentru ca agraveaza diabetul), aici nu mi s-a oferit o explicatie pentru care s-a facut aceasta gresela: mama spune ca i-a zis medicului psihiatru ca are diabet, boala care este trecuta chiar si pe dosarul electronic de sanatate, deci daca s-ar fi uitat ar fi vazut

7) am insistat sa nu mai i se dea medicamentele de Alzheimer, aici admit ca poate as fi de culpa cu ceva, dar imi era clar ca ii fac rau, sunt ferm convins ca problemele de memorie initiale au fost legate de encefalopatie, dementa s-a dezvoltat din cauza tratamentelor gresite

8) acum am discutii cu mama pentru ca vreau sa i se faca analizele anuale la care sa fie verificat si ficatul mai amanuntit; e foarte greu sa faci bine cuiva si in acelasi timp sa nu am nici un drept legal sa intreprind ceva, mama fiind trecuta in acte ca asistenta

Imi este clara reaua credinta din partea mamei, e cumva pe fata acum, tatal meu fiind unic proprietar iar mama are drept doar ca sot mostenitor si de aici cred ca vine toata motivatia pentru aceste lucruri.

In acelasi timp imi dau seama ca daca fac vreo sesizare undeva nimeni nu o sa recunoasca nimic din ce am vazut eu, va fi cuvantul meu impotriva cuvantului mamei(ca asistenta personala) dar si a celorlalte rude: frate, matusa etc. Acest lucru ma consuma si am inceput sa am probleme cu somnul, nu stiu ce sa fac.