Depinde de proprietate. Daca se solicita iesirea din indiviziune privind curtea comuna atunci instanta poate admite actiunea daca exista acordul proprietarilor iar curtea se poate imparti.
Speta nu am gasit ceva de genul>>>
Proprietate imobiliară în indiviziune. Acţiunea coproprietarului prin care se solicită exercitarea dreptului de acces în imobil şi de folosinţă.
Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6954 din 9 decembrie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 4324 din 8 septembrie 2003, Judecătoria Botoşani a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.V. şi A.A., şi a obligat pârâta A.E. să permită reclamanţilor accesul şi folosinţa imobilelor – casă şi teren aferent – situate în localitatea ªendreni, bunuri asupra cărora părţile au calitatea de coproprietari. Instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, următoarele: reclamanţii şi pârâta sunt moştenitorii defunctului A.G., bunurile imobile care fac obiectul acţiunii aflându-se în masa succesorală, iar între părţi există un proces de partaj; atât terenul cât şi locuinţa sunt folosite de pârâtă, care nu permite reclamanţilor folosirea acestora.
Prin decizia civilă nr. 118 din 27 ianuarie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentinţa şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi. Instanţa de apel a reţinut că cererea reclamanţilor-intimaţi nu este întemeiată, deoarece aceştia au domiciliile în altă localitate, nu au locuit niciodată în imobilul care face obiectul procesului, bunul este folosit de pârâtă, iar reclamanţii urmăresc obţinerea unei soluţii pe care să o folosească în procesul de partaj. Pârâta are drept de abitaţie, conform art. 4 din Legea nr. 319/1944, este în vârstă de 80 ani, este paralizată şi nu are o altă locuinţă.
Recursul reclamanţilor este nefondat.
Conform menţiunilor din certificatul de moştenitor, imobilul – teren şi construcţie – în care reclamanţii au cerut să fie reintegraţi, face obiectul proprietăţii comune pe cote părţi.
Bunul este folosit de intimata-pârâtă, care s-a opus la admiterea acţiunii, iar calitatea recurenţilor-reclamanţi de coproprietari nu le conferă acestora dreptul de a fi reintegraţi în imobil.
Dreptul de folosinţă poate fi exercitat de toţi coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinţei materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, cât şi posibilitatea culegerii fructelor produse de bun. Însă, atunci când sunt neînţelegeri între coproprietari cu privire la folosirea materială a bunului, cum este cazul în speţă, pentru imobilul în care reclamanţii nu au locuit anterior formulării acţiunii, aceştia au la îndemână calea încetării coproprietăţii prin partaj, fără ca dreptul de folosinţă să poată fi valorificat pe calea acţiunii în reintegrare.
De altfel, recurenţii confirmă existenţa unui proces de partaj pentru lichidarea stării de indiviziune în care se află părţile.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.
Instanta, in functie de mai multe elemente pe cere le cunoastem cu totii poate dispune iesirea din indiviziune, daca aceasta curte este comod partajabila si atribuirea in loturi fiecarui coproprietar, cu asigurarea unei cai de acces comune; daca este suficient spatiu, asta va reiesi din expertiza, se partajeaza fara cale de acces comuna, fiecare avand ulterior obligatia sa-si asigure calea de acces.Expertiza de specialitate va face lumina.Daca vorbim de o curte mare , cu deschidere mare, atunci nu vor fi probleme , fiecare putand sa-si faca propria poarta; daca insa vorbin de o curte mica cu o deschidere de aprox 10ml, atunci trebuie asigurata calea de acces comuna.I se va atribui in lot fiecarui coproprietar atata curte cata proprietate are , langa propritatea sa, evident, ca nu i se va atribui in spate celui ce detine constructia la strada.(mie intr-un proces, mi s-a intamplat sa cera paratul refacerea expertizei ptr ca nu-i lasase cale de acces la wc, asa este la tara #-o).Instanta va admite actiune, intru-cat nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune daca nu doreste, poate unul dintre coproprietari vrea sa-si paveze curtea iar celalat nu...
O speta recenta a CAB.
Prevederile art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramâne în stare de indiviziune, nu-si au aplicare în ceea ce priveste coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri care, prin natura sau prin destinatia lor, asigura folosinta normala a spatiilor aflate în proprietate exclusiva.
(Decizia Civila Nr.1261/16.10.2009)
Art. 728 C.Civil
Prin cererea din 6 decembrie 2006, reclamantii B.C. si B. V. i-au chemat în judecata pe pârâtii I.I. I. E., G.D. si G.V., pentru iesirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafata de 450 m.p. situat în Bucuresti, str. G. M. nr.30, sector 1, atribuirea catre ei, reclamantii a lotului identificat de punctele 32-1-18-17-16-15-14-13-7-6-30-31-101, în suprafata de 123,60 m.p, cumulat cu suprafata patrulaterului identificat de punctele de contur 2-29-28-3, în suprafata de 6,40 m.p., iesirea din indiviziune cu privire la partile comune ale constructiei corp 1 si atribuirea în proprietate a constructiei identificata de patrulaterul 22-23-24-25 la nivelul parterului, astfel cum sunt ele identificate prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara, întocmit de expertul tehnic B.I. D..
În drept si-au întemeiat actiunea pe prevederile art. 728 si urmatoarele Cod procedura civila.
Prin precizarea actiunii din 20 februarie 2008, reclamantii au cerut partajarea terenului în suprafata de 450 m.p. detinut în proprietate comuna pe cote parti,formarea loturilor si atribuirea în proprietate exclusiva, corespunzator actelor de proprietate prezentate, partajarea dreptului de proprietate asupra constructiilor detinute în proprietate comuna pe cote parti din imobilul C1 si formarea loturilor si atribuirea în proprietate exclusiva corespunzator actelor de proprietate prezentate.
Prin sentinta civila nr. 4125/26 martie 2008, J S 1 Bucuresti, a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si,în consecinta, a respins actiunea precizata, ca inadmisibila. Reclamantii au fost obligati sa plateasca pârâtilor I. I.si I.E., suma de 3900 lei cheltuieli de judecata, iar pârâtilor G.D. si G. V. în cuantum de 4900 lei. Cererea formulata de pârâtul I.I. pentru obligarea reclamantilor la plata sumei de 3874,64 lei cheltuieli de judecata, a fost respinsa, ca neîntemeiata.
Sentinta a fost atacata cu apel de catre reclamanti si de catre pârâtii I. I. M.si I. E..
T.B. prin decizia civila nr.44 A din 13 ianuarie 2009, a respins apelurile ca nefondate. Totodata a luat act ca apelantii reclamanti si apelantii pârâti nu au solicitat plata cheltuielilor de judecata din apel. În schimb i-a obligat pe apelantii -reclamanti sa plateasca intimatilor pârâti suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedura civila.
Decizia a fost atacata cu recurs de catre reclamanti si de catre pârâtii I.I. si I.E..
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, rezulta ca imobilul C1, edificat în anul 1934, a fost conceput ca o unitate locativa distincta pentru un singur proprietar si nu pentru a fi utilizat în comun de catre trei grupuri de coproprietari, dispusi cu apartamente de sine statatoare pe trei nivele, respectiv subsol, parter si etaj.
În afara apartamentelor detinute în proprietate exclusiva, toate partile din proces detin încaperi la subsolul cladirii, folosesc în comun scara principala de acces în imobil, podul si terenul de sub constructie.
Terenul din jurul constructiei, respectiv curtea este strabatut de retele utilitare ce deservesc imobilul si asigura într-adevar, cum just au retinut instantele, folosinta normala a imobilului de catre toti coproprietarii, în functie de destinatia acestora.
Acesta este si motivul pentru care întreg terenul aferent constructiei, inclusiv cel aflat sub constructia C2, a ramas în proprietate comuna la data efectuarii partajului voluntar între cei doi coproprietari si apoi ulterior prin transmiterea partilor din constructie aflate în proprietate exclusiva, catre actualii proprietari. Aceeasi soarta au avut-o si partile comune din constructie, ce s-au transmis în cote procentuale ideale corespunzatoare proprietatii exclusive, prin vânzare, cumparatorilor.
A atribui catre reclamanti în proprietate exclusiva suprafata de 450 m.p. teren de pe una din partile laterale si din partea din spate a constructiei C1, înseamna a limita exercitiul dreptului de proprietate exclusiva a pârâtilor, detinatori ai apartamentelor de la subsol si etajul 1 ai aceluiasi imobil. Scara identificata prin punctele 22-23-24-25, asigura accesul coproprietarilor la toate apartamentele din imobil , cât si la partile de folosinta comuna, iar cea numerotata în patrulaterul 19-20-21-2, este scara de acces de serviciu în imobil.
Raportul de expertiza extrajudiciara atasat de catre reclamanti actiunii reprezinta o identificare a imobilului, ce nu este contrazisa de catre celelalte doua rapoarte de expertiza judiciara, numai ca prin acestea din urma, se face o detaliere a partilor comune din imobil si se prezinta masuratori ale lungimii si latimii terenului în diferite puncte raportate la laturile constructiei, ceea ce permite o cunoastere mai obiectiva a situatiei din teren.Ca urmare, critica precum ca raportul de expertiza extrajudiciara nu a fost luat în considerare, nu are baza reala si nu poate conduce la adoptarea unei alte solutii în cauza.
În alta ordine de idei, se constata ca, chiar prin edificarea pe cheltuiala proprie a constructiei C2 de catre pârâtii G.D. si G.V., acestia nu au devenit proprietari exclusivi asupra terenului aferent acestei constructii,ci si-au mentinut dreptul de proprietate comuna indiviza aferent cotei apartamentului cumparat din imobil.
Desigur ca aceasta constructie reprezinta o limitare a dreptului de coproprietate fortata si perpetua a celorlalti coproprietari, care nu se pot folosi în egala masura de teren.
Se constata însa ca pârâtii G.D.si G.V. care au dobândit prin cumparare la data de 30 august 1971 întregul lot de la subsol, si etajul 1 ce a intrat în lotul coproprietarului V.V., au edificat constructia C2, cu acordul celuilalt coproprietar V. A. si în baza unei autorizatii de constructie din 25 noiembrie 1976.
Asa fiind, reclamantii care au devenit titularii dreptului de proprietate ai apartamentului de la parter în anul 1999 si carora li s-a transmis apartamentul si cota indiviza a partilor comune din constructie si teren a coproprietarului initial, V.A..
Drept urmare, se poate concluziona ca reclamantii au cumparat imobilul în starea în care se afla, deci cu constructia C.2 amplasata pe parte din terenul aflat în coproprietate comuna si perpetua.
În raport de aceste considerente, gresit se sustine în recurs ca prin amplasarea constructiei C.2 s-ar fi realizat în fapt o iesire din indiviziune asupra terenului aflat în coproprietate comuna, fortata si perpetua.
Prevederile art. 728 Cod civil, conform carora nimeni nu poate fi obligat a ramâne în stare de indiviziune, nu-si au aplicare în cauza, caci coproprietatea fortata si perpetua, aflata dincolo de vointa coproprietarilor, are ca obiect bunuri care, prin natura sau prin destinatia lor, asigura folosinta normala a spatiilor aflate în proprietate exclusiva.
Acesta este si motivul pentru care niciodata un coproprietar anterior nu a putut înstraina doar apartamentul sau aflat în proprietate exclusiva , ci si, în mod accesoriu si deodata, partile comune din imobil din constructie si terenul aferent, corespunzator marimii bunului exclusiv.
Este adevarat ca, în mod exceptional, s-au partajat si bunuri aflate în coproprietate comuna si perpetua, însa situatia de fapt privind amplasarea proprietatilor exclusive ale celor trei grupuri de coproprietari si folosinta spatiilor comune, necesare normalei întrebuintari a apartamentelor, nu permite încetarea starii de indiviziune.
În consecinta, retinându-se netemeinicia motivelor de recurs formulate de catre reclamanti, urmeaza ca recursul declarat de acestia sa fie respins, ca nefondat.
Asa fiind, retinând netemeinicia recursului declarat de catre pârâtii I.I. si I.E., Curtea va respinge recursul declarat de acestia, ca nefondat.
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters82289, utilizator
Cornel Vasile, Consilier juridic
contestator 
PAS22