furt calificat hipermarket va rog ajutati-ma

Pentru ceea ce ati facut atunci nu aveti de ce.
Pentru ce veti face in viitor insa trebuie sa aveti grija.

Daca le bea dupa ce iesea era furt.
Doar ca probabil nu mai apuca sa le bea in acest caz.;)

avocat Claudiu Lascoschi

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Pentru ceea ce ati facut atunci nu aveti de ce.
Pentru ce veti face in viitor insa trebuie sa aveti grija.

Daca le bea dupa ce iesea era furt.
Doar ca probabil nu mai apuca sa le bea in acest caz.;)

avocat Claudiu Lascoschi

Dl. Lascoschi, nu inteleg la ce faceti referire sa am grija pe viitor... daca inteleg bine in cazul in care se mai intampla astfel de situatii?

Daca stau bine sa ma gandesc si eu tot furt il vad.
Nu conteaza ca n-a iesit cu sticla afara, a iesit cu continutul fara sa-l achite. :)
"Contractul" intre mine si magazin s-a incheiat in momentul cand am luat lucrul de pe raft, nu cand am ajuns la casa.
Deci, la fel de bine "luarea unui bun mobil din posesia altuia" s-ar aplica. Acum, nu stiu daca scopul a fost de "insusire pe nedrept". ;)

Ma rog, lasand la o parte asta, ar trebui sa nu fiti speriat.

Va multumesc pt. raspunsuri, ma simt mai linistit ca nu o sa se ajunga la dosar penal sau ceva care sa-mi pateze cazierul, sau nu gandesc cum trebuie?

În legătură cu faptele celor care sustrag bunuri din spaţiul de vânzare al magazinelor, în special hypermarketuri, în caz că s-a stabilit intenţia acestora de a sustrage bunurile şi s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (întotdeanuna este furt calificat cel puţin d.p.v. al locului săvârşirii faptei, care este loc public), în forma tentantă sau consumată, practica judiciară, cel puţin în acest moment, este aceea de a se da soluţii de SSUP-18/1 şi aplicarea unei amenzi administrative, iar cuantumul acesteia depinzând foarte mult de circumstanţele comiterii faptei, precum şi de circumstanţele personale ale învinuitului (aceasta fiind calitatea pe care o "dobândeşte" cel care săvârşeşte fapta de furt calificat, în aceste cazuri, când se va aplicarea art. 10 lit. b/1 CPP fiind obligatorie începerea urmăririi penale, însă nu se va pune în mişcare acţiunea penală).
Tot din practică vă pot spune, în special pentru cei care sunt avocaţi, că persoanele în cauză, cele care perseverează în comiterea acestui gen de faptă, ştiu ceea ce le aşteaptă (aplicarea amenzii administrative, care nu "pătează" cazierul judiciar, ci se trece numai în fişele operative) şi săvârşesc cu nonşalanţă acest gen de faptă în continuare, ştiind că nu vor păţi nimic d.p.v. penal (nici măcar suspendarea executării pedepsei), profitând astfel de practica judiciară (cel puţin la nivelul Ministerului Public) Ex. am cunoscut persoane care aveau peste 30 de amenzi administrative aplicate, într-un interval de timp relativ scurt, şi care nu aveau cazierul judiciar "curat".
Personal, consider că este necesară schimbarea practicii judiciare în sensul aplicării soluţiilor de trimitere în judecată (la nivelul Ministerului Public), iar Instanţa să aplice pedeapsa, ţinând cont de circumstanţele reale şi personale fiecărei fapte, respectiv persoane în parte, căci, numai în acest mod, persoanele în cauză îşi vor corecta conduita.
PS. Am în vedere numai faptele care sunt probate (indiferent de prejudiciu), ci nu faptele pentru care se începe, destul de uşor, urmărirea penală, ştiindu-se practica mai sus-arătată, căci astfel, trimiţându-le în faţa Instanţei, se va ajunge la soluţii de achitare (pe lit. a sau d), ceea nu este de dorit la nivelul acestora, din cauza aglomerării cu dosare.