atragere raspundere personala- interpretarea legii

Incadrarea unei fapte in aceasta ipoteza juridica presupune stabilirea existentei unei situatii in care debitorul, cu toate ca avea dificultati financiare, a continuat activitate, ceea ce pana la urma a determinat incetarea platilor si intrarea in insolventa. Nu trebuie confundata aceasta fapta cu dispozitia de continuare a activitatii in situatia in care insolventa este prezumata, deoarece portivit art.27 alin.1 din legea insolventei, numai debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere ptr. a fi supus dispozitiilor acestei legi, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. Or, daca insolventa este iminenta, debitorul nu are o asemenea obligatie.

De ex: ptr. a-si incasa indemnizatia de conducere inca o perioada de timp, un memru al conducerii unei SC a dispus continuarea activitatii, cu toate ca existau zilnice pierderi f mari, determinate de cresterea f mare a pretului la materii prime.
De asemenea, in practica judiciara a fost retinuta aceasta fapta de la lit.c art.138 din legea insolventei corelat cu cea de la litera d in cazul in care, alaturi de nereguli contabile, s-a constatat inexistenta unei strategii manageriale viabile si derularea unor activitati comerciale riscante care au atras insolventa debitorului (vezi C.A. Buc., sectia a VI-a com., dec.nr.1046/2002 in P.J.C. 2002, pag.270-271.

Intrun alt caz , deopotriva, s-a retinut faptul ca nu poate fi angajata raspunderea persoanelor din conducerea debitorului daca nu se face dovada ca acestea au cauzat starea de insolventa prin continuarea unei activitati in interes propriu.

Consider ca in toate situatiile in care nu se face proba ca paratul a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati, se impune respingerea actiunii ca naintemeiata.

Multumesc pentru raspuns !

Sunt intr-adevar niste elemente continute in textul legii, care aparent pot trece neobservate.

Ar mai fi un aspect- atat legea veche cat si cea noua prevede obligativitatea administratorului de a introduce actiunea (cererea) de insolventa in situatia in care aceasta a devenit stare de fapt. Legea prevede de altfel si un un termen dar si conditii de forma- actele ce trebuiesc intocmite pentru ca actiunea sa fie admisibila.
Dar ce ne facem in situatia in care, in cazul schimbarii administratiei DUPA instalarea starii de insolventa, noului administrator nu i s-a transmis arhiva contabila, fiind impiedicat sa-si intre in atributii ?! Este evident ca el nu putea indeplini conditiile de forma pentru o cerere de insolventa (asa cum o prevedea legea veche).

Chiar daca ar fi omis sa formuleze cerere de insolventa, vechea lege prevedea pentru aceasta fapta o amenda (penala), nefiind in mod obligatoriu prezumata si atragerea raspunderii personale pentru debitele societatii ori pentru crearea starii de insolventa.

Mi se par doua chestiuni complet separate : una este acumularea de debite cu rea-credinta si ducerea societatii in insolventa printr-o activitate in interes personal; si alta este o insolventa creata de cu totul altcineva dar omisiunea noii administratii de a formula actiunea de insolventa, mai ales pe fondul situatiei de a nu fi primit arhiva contabila de la fosta adminitratie- nu exista rea-credinta, societatea deja nu mai era in activitate (insolventa fiind o stare de fapt inainte de venirea noii administratii), nu s-au realizat sau continuat activitati prin care sa se provoace noi debite.
Mai mult, noua administratie a declarat de la bun inceput organelor fiscale situatia in care se afla solicitand interventia acestora- care n-a venit...

Functie de circumstante se pot crea situatii foarte diferite- dar anumite elemente nu se modifica si ele trbuiesc retinute de instante in cadrul judecatii :
- reaua-credinta si actiunile deliberate;
- realizarea unei activitati in folos propriu in dauna patrimoniului societatii si intereselor creditorilor;
- legatura directa de cauzalitate intre actiunea/inactiunea administratorului cercetat si starea de insolventa;
- justificarea inactiunii (neintroducerea cererii de insolventa) prin lipsa arhivei contabile nepredata de catre fosta administratie, dar si insolventa ca stare de fapt deja cunoscuta la momentul schimbarii administratiei...