lovire, amenintare si lipsire de libertate?

Se va retine doar loviri art 180 al 1 si 2. Sunt unele infractiuni care pentru a fi comise trebuie sa foloseasca substanta altei infractiuni, cum este amenintare, altfel ar ramane doar in faza de amenintare( ex. Sotul vine in bucatarie cu un cutit, pe care il tinea in sus, spunand sotiei sale ca o omoara, dar fara sa fi facut cu cutitul miscari care sa demonstreze aceasta intentie). Adica nu toata lumea vine sa te ameninte ca te bate mar daca el are intentia directa sa iti produca o lezare, asa cum este si in speta.
Aici nu este cazul ramanand in concurs infractiunile din art 180 al 1, al 2 si art 189 al 1 si 2 . Sa dai si tu raspunsul din carte la aceasta speta :)
:))

@Magistre. Nu conteaza speta sau de unde este luata. Userul Mihaita Catalin doar ne-a intrebat. Parerile sunt impartite.
@ Mihaita Catalin. Normal ca toate trei infractiunile, cu aplicarea art 33 C.p., adica, in concurs. Intocmeste RTUP-ul.
Succes!

As dori si eu atunci sa inteleg pentru ce se retine amenintarea, contextul art 33 parca se refera la altceva. Ms

Amenintarea se va retine in temeiul art 193 Cod Penal care prevede ca:
(1)Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(3)Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Art. 33 Cod Penal reglementeaza concursul de infractiuni.

@Magistre.Concursul de infracţiuni exprimă, un grad mărit de pericol social al infractorului, acest grad fiind mai ridicat pe măsura creşterii numărului infracţiunilor concurente.
Concursul real de infracţiuni: Primul fel al concursului de infracţiuni, prevăzut în dispoziţiile art. 33 lit. a) din Codul penal în vigoare, este forma aşa-denumită a concursului real. Există concurs real atunci când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
Din cuprinsul dispoziţiei care prevede concursul real de infracţiuni rezultă că pentru existenţa acestui concurs se cer împlinite câteva condiţii referitoare unele la făptuitor, altele la infracţiunile săvârşite de acesta.
Concursul real prezintă două modalităţi:
- una simplă la care nu se cere nici o corelaţie între infracţiunile aflate în concurs.
- alta caracterizată la care faptele care formează obiectul concursului trebuie să fie legate între ele printr-o corelaţie cauzală.
a) Concursul simplu: din textul care prevede concursul real rezultă că acesta există atunci când o persoană a săvârşit două sau mai multe fapte care constituie, în mod distinct, tot atâtea infracţiuni, fiecare dintre aceste infracţiuni fiind săvârşită printr-o acţiune sau inacţiune distinctă, bine determinată.
Cu alte cuvinte, în cazul concursului real, câte acţiuni sau inacţiuni au fost săvârşite, tot atâtea sunt şi infracţiunile care intră în concurs.
Există astfel un concurs real de infracţiuni când o persoană a săvârşit două sau mai multe fapte prevăzute de legea penala şi care constituie tot atâtea infracţiuni, când există, deci, atât în realitatea obiectivă, cât şi din punct de vedere juridic, două sau mai multe infracţiuni, fiecare faptă având o existenţă proprie, independentă de celelalte fapte săvârşite de aceeaşi persoană. Fiecare dintre faptele săvârşite trebuie deci să prezinte în mod distinct trăsăturile esenţiale şi elementele necesare pentru existenţa unei infracţiuni