Sunt în pragul divorțului cu soția. Soția mea m a înșelat ...

Faptul ca v-a inselat este un motiv de divort din culpa sotiei care a incalcat obligatia de fidelitate. Este mai greu de probat in instata, dar nu imposibil.

Insa culpa in desfacerea casatoriei nu influenteaza teoretic autoritatea parinteasca. Ca sa aveti autoritate exclusiva ar fi necesar ca mama sa puna in pericol grav minorii ( printr-un consum de substante interzise - droguri, alcool-ori printr o neglijare grava si constanta a copiilor, etc).. Daca nu aveti dovezi in acest sens, e greu de dat o solutie contrara regulii autoritatii parintesti comune.

Ce puteti solicita este stabilirea locuintei copiilor la dvs, dar si aici conteaza f multe aspecte. Unul din cele mai importante este cel al figurii de referinta pentru minori, adica acea persoana care raspunde cel mai adecvat nevoilor emotionale, fizice,materiale ale copiilor. Decizia se va da doar prin prisma interesului superior al copiilor, notiune care nu are o definitie concreta dar ea a fost conturata prin doctrina si jurisprudenta.

Cel mai bine ar fi sa luati legatura cu un avocat care sa va indrume in acest moment si sa va ajute sa va puteti lua decizii informate, sa va cunoasteti drepturile.

Discutați cu un av pt a intelege ce puteți sa obțineți,care este optica instantelor etc.zNici unul din argumentele prezentate de dvs nu constituie neapărat motive decisive în obținerea custodiei unice.

Autoritatea parinteasca o veți exercita în comun, asta e cert, nici nu are rost sa cereti sa exercitati exclusiv, va veți lupta ca minorii sa aibă locuinta la dvs, iar pt asta șansele sunt mici, foarte mici data fiind varsta copiilor.

Faptul că doamna nu este o soție bună nu înseamnă că nu este nici o mamă bună. Ca să obțineți custodia deplină a copiilor trebuie să demonstrați că ar dăuna copiilor dacă ar locui împreună cu dânsa, că le-ar fi mai bine lângă dvs. Faptul că venitul dvs. este mai mare decât a dânsei se poate reflecta pozitiv asupra copiilor printr-o pensie alimentară mai mare, nu este neapărat necesar să locuiască cu dvs.
Pentru cazul în care vă simțiți îndreptățit să pretindeți să despărțiți o mamă de copiii ei, vă sugerez să rețineți că dvs., tatăl, ați contribuit la conceperea lor cu cea mai proastă celulă din organism, singura care deține doar jumătate din cromozomi; o celulă de mătreață de pildă îi are pe toți. Ca să nu amintesc de "plăcerile" perioadei de graviditate, oricare mamă v-ar putea detalia mai bine decât mine.

Din cite stiu eu, de cind am divortat in 1999, daca la mama acasa se perinda persoane masculine cu interese intime, dar copiii sunt imbracati, hraniti si educati, mama este considerata o mama buna si i se atribuie copiii. Asadar sansa ca sa obtineti custodia copiilor este cam mica. Singurul lucru care il puteti face in interesul lor este sa pastrati legatura amiabila cu mama si asta in interesul copiilor. Acestia sa simta cit mai putin ca parintii sunt divortati. Asa am procedat si rezultatul a fost conform asteptarilor. Inteleg ca acum cade cerul pe dumneavoastra, dar sa stiti ca este viata si dupa divort. Orice divort este un nou inceput. Fruntea sus! Succes!