Contract prenuptial / prenup in Romania

Ma scuzati, inca imi este putin neclara platforma. Nu doresc sa abuzez de cuvinte, nici ale mele nici ale altora, iertare.
Facultatea abia a fost absolvita, nu stiu cat este de relevant pentru discutie insa abia am inceput sa intru in domeniul juridic ceva mai mult, in facultate regasindu-se mai mult aspecte de desen tehnic, fizica si matematica. Multe lucruri imi sunt si mie neclare la intersectia acestor 2 domenii, insa sunt recunoscatoare ca exista o platforma de unde pot invata de la altii mai priceputi, din confortul propriei case.
Aici va propun un exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca accept sa raman in apartamentul sotului sau dau curs unei case facute pe terenul socrilor. Intervine apoi un copil (si ca sa va raspund si la alte cuvinte de mai jos, unul dorit in masura egala de ambii soti, dar doar sub conditia sigurantei pe termen lung). Un copil poate afecta negativ o relatie.
Si sa presupunem ca eu nu voi investi in acest timp in apartamentul sotului sau terenul socrilor. Insa e un lucru imposibil de realizat 100%, ca stiti cum e... se mai strica ceva in casa si repari. Poate mai schimbi niste mobilier cand nu e sotul acasa, mai iei un frigider... cam greu de impartit mereu banii si pastrat bonurile pentru TOT, pentru a avea o siguranta in caz de divort.

Poate la un moment dat in timp intervin niste certuri sau lipsa de respect ce depaseste limitele. Ori din partea partenerului, ori a socrilor. Si aici vreau sa precizez ca am antecedente de tipul "trebuie sa fii recunoascatoare ca te-am dus cu masina!! Trebuie sa fii recunoascatoare ca te-am invitat la mine la casa, la tine nu pot veni ptc stai intr-un apartament mic!!".
Si poate ma vad nevoita sa ma despart si sa imi caut un loc al meu, CU TOT cu copil mic dupa mine (lucrul asta se poate intampla si cand e mic, si cand are 10-15 ani, oricand).

Care sunt variantele mele? Pai 2: ori ma rog sa fi strans destui bani in timpul asta pt un credit, ori daca nu am strans destul ajung in chirie (personal cunosc 3 cazuri de femei asa).
Nu ma intelegeti gresit... Sunteti femeie, ar trebui sa stiti ca o sarcina te afecteaza pe toate planurile, inclusiv pe plan de cariera. In unele domenii o pauza de 1-2 ani poate sa afecteze extrem de mult revenirea la piata muncii. Eu chiar cred ca sunt niste temeri valide... Nici nu mai aduc in discutie riscurile dpdv al sanatatii, eu avand niste mici atecedente de tahicardie.
Aici tind sa va contrazic, realitatea vietii este ca faci copii doar daca iti permiti sa ii si cresti in conditii optime (aici primand parintele principal, din punctul meu de vedere). Automat copilul e legat de cariera parintelui, resursele lui, si implicit si de acoperisul de deasupra capului si dreptul de proprietate. Nicio mama nu isi doreste sa nasca, ca dupa cand face copilul cativa ani sa se trezeasca ca trece printr-un divort si ajunge de la apartamentul cu 3 camere al sotului, la o chirie... Sau credit pe o garsoniera, ca poate doar atata imi permit (stau intr-unul din orasele destul de scumpe ale Romaniei).

Asta 1 la mana, si 2 la mana: nu stiu cum as putea sa nu amestec nascutul unui copil cu mii de euro, in conditiile in care un copil iti poate manca chiar cateva mii de euro bune pe an. Ca fapt divers, ca tot vorbim de copii si euro, pentru cine isi doreste sa aiba un copil si nu poate, o mama surogat ar costa in jur de 60-70 mii de euro in cele mai ieftine tari din UE....

Nu totul se raporteaza la bani, insa cand e vorba de decizii ce iti pot afecta intreaga viata atat tie cat si unei posibile alte vieti, cel mai bine e sa pui pe primul loc siguranta. Eu am foarte bine si optiunea de a NU face un copil niciodata, si fiecare isi pastreaza banul lui, si asa nu voi avea nici impedimente financiare suplimentare. Un apartament tot mi l-as permite, chiar cu banii jos si cu un singur venit, doar al meu. Dar aici e vorba de deciziile pe care trebuie sa le iau ACUM, in viitorul apropriat, nu indepartat.
Nu e putin aberant ca eu sa fac un copil, 99% munca mea, ca dupa eventual tot eu sa platesc bona, eventual doar din veniturile mele nu si ale sotului?? Si chiar si daca am imparti 50-50, tot aberant mi se pare. Intreb ptc o bona ajunge la peste 2000lei part-time, daca e sa o chem la domiciliul care NU e in oras (asta daca e sa accept ideea cu terenul socrilor, cel aflat la marginea orasului langa padure, cu statia de autobuz cea mai apropriata la 25 min de mers pe jos prin pustietati).
De asemenea, eu zic sa nu aducem in discutie vremuri de mult trecute. Ideal ar fi sa aspiram catre mai bine, nu mai rau. Sunt destule de reglementat in prezentul pe care il traim acum.
Total de acord, insa cu 6 ani de facultate ajungi ceva mai greu la banuti si o cariera stabila. Cred ca si in avocatura e destul de greu si ma puteti intelege. De asta tot punctez ca sunt niste decizii pe care ma vad nevoita sa le analizez acum, nu in viitorul indepartat.
Sa stiti ca simplul fapt ca socrii ar putea sa propuna donatia catre amandoi, ca apoi in cazul unui divort sa nu mai raman cu nimic din acea donatie, este destul de ingrijorator pt mine. Decat sa am acest risc si batai de cap suplimentare, as prefera sa nu ii includ si pe ei in calculele financiare ale mele si ale partenerului meu. Insa insistentele partenerului ma fac sa tot discut si pe subiectul acesta aici... In acea familie exista un obicei foarte prost de "scoaterea ochilor" cu privire la lucruri financiare. Si nu as vrea sa se abata si asupra mea. Am stat ani buni sa analizez oamenii in cauza, incluzandu-l si pe partenerul meu.
Copilul nu exista momentan, dar planuri de viitor avem pentru asa ceva. Teoretic... ca practic nu prea ne aliniem ca principii de viata. A fost la un moment dat doar o sperietura zdravana. Nu imi doresc sa aduc o noua fiinta pe pamant pana nu sunt impacata cu ce e in jurul meu si pana nu am o siguranta.
In orice caz va multumesc din suflet pentru mesajul detaliat!! Si sper ca nu am profitat prea mult de bunavointa dumneavoastra... Orice discutie ma ajuta mult in aceast punct al vietii pe care il vad ca o rascruce... Presiuni, multe lucruri de pus la punct concomitent, multe persoane implicate (mai multe decat mi-as fi dorit) etc.

Interventie moderator: repet, nu mai citati. Multumesc.

Corect este ca ambii parteneri sa pornească la drum impreuna de la 0 cu ce pot ei sa facă, altfel, mai devreme sau mai târziu, sotul / sotia, cu influenta poate de la părinți va scoate porumbelul pe gura...casa e a mea, usa e a ta.
Astfel ca nu e greșit sa va luați și dvs un credit pt casa, semnând un contract înainte ca bunul sa fie propriu în care el nu va ajuta cu plata ratelor,
Il închiriați și asa veti avea manta de vreme rea.
Sau ar mai fi varianta sa ii dati ce ati economisit , sa investiți în proprietățile familiei, dacă la casatorie sotul include casa lui în comunitatea de bunuri.
Mie astia care se lasă influențați de parinti și fac mișcări fără sa se consulte cu partenerul, nu îmi plac.

Pai daca aveti bani de apartament cu banii jos, luati-va unul inainte de casatorie, ca inainte vorbeati de credit.
In rest, sincer, sunt vechi mentalitatile, nu trebuie sa stai 1-2 ani acasa dupa ce nasti, nu trebuie sa pierzi in cariera, daca scoaterea ochilor exista in acea familie, nu le astupati gura cu un drept de proprietate.
Scuze pentru treaaba cu copilul, spuneati in alt post ca ati terminat o facultate, sunteti insarcinata si mai vreti sa faceti una. Am crezut ca e adevarat.
Nu presupuneti, va rog, cum gandesc si cat de greu ori usor e pentru altii.

Va rog, mergeti la un avocat, ca nu avem cum sa va sfatauim aici. Poate si la un psiholog, sa va raportati diferit la calculul valorii copilului.
Sunt avocat, gandesc rational, analizez si calculez, asa sunt formata, insa modul dv. de calcul nu este corect, sincer. Am facut atatea contracte, am negociat inainte de nunta, dupa nunta, la divorturi, insa sa intelegem: nu asa se pune problema. Familia e despre sentimente, nu naste nimeni calculand cati bani face asta... nu va ajuta.

Succes!

Buna ziua, acesta va fi ultimul meu raspuns, pentru a clarifica ce a ramas:

1) Nu am spus ca am bani pentru luat un apartament cu banii jos. Pot lua cv cu banii jos doar daca m-ar ajuta si partenerul. Dar el trage cu dintii sa isi puna banii cu parintii. Eu as avea bani doar de un credit, insa avansul e f mic.

2) Mai putin decat am citat sus (a 2-a oara) nu aveam cum sa citez. Am crezut ca trebuie sa se inteleaga la ce raspund pentru alti participanti la grup. Iertare.

3) Am terminat facultatea si ma gandesc ori sa o completez cu una inrudita, ori sa mai fac un master.

4) Mai rational decat a iti stabili propria siguranta si cheltuielile INAINTE de a face un copil... Nu stiu daca se poate gandi. Am avocati in familie, rude mai indepartate la care din motive personale nu pot apela. Insa tocmai de asta sunt atat de tematoare. Ptc am vazut ce inseamna (chiar daca inca sunt la inceput de a invata legislatie, fara facultate in domeniu) a fi mama singura in jurul meu. Nu toate femeile au norocul de a da de barbati destul de implicati in relatii. Sau de persoane care sa le castige destul increderea chiar si dupa 4-5 ani de relatie.
Iar altii poate isi gasesc f tarziu pe cineva echilibrat si sunt fortati sa ia decizii pe repede inainte din cauza varstei. Pe acestia nu ii putem blama cu "dar de ce esti asa precaut?".

5) Ne lovim de subiectivism oriunde mergem. Ce inseamna pt dumneavoastra "a pune banii mai presus de a face un copil din iubire", pt mine si resursele mele limitate momentan (si inclusiv pt anii putini de experienta) poate insemna "o extra protectie si siguranta".
Eu am si optiunea de a NU face copil niciodata, sau de a amana multi ani acest lucru. La fel cum pot amana si nunta. Asta nu inseamna ca daca nu faci copil cu cineva, automat nu il iubesti. Si la fel de bine exista si femei care poate fac copil mai mult din dorinta de a trece prin experienta de mama. Nu e nimic gresit in asta daca ai cu ce sa il cresti!!

Ca sa fim rationali pana la capat: iubirea nu iti asigura ziua de maine, un acoperis deasupra capului tie si copilului, nu te apara si nu iti baga in cap legislatie, nu te potenteaza in cariera etc.

Atata timp cat partenerul tau aduce in discutie subiectul de "copil", ca femeie le iei in ordine: am resurse? am acoperis? am siguranta ca il voi putea creste pana la 18 ani in conditii propice? ce pers ar putea sa ma ajute in primii ani de viata ai copilului (esentiali de altfel)? care pers mi-ar crea impedimente? etc. Si dupa iei o decizie.


6) Am umblat si pe la psiholog, inclusiv terapie de cuplu propusa tot de mine :-). Pot spune ca mi-am facut temele in toate directiile in care m-a dus capul sa ma informez.... Acum sunt la capitolul "invatam legislatie ca sa stim sa ne aparam".
Multumesc mult pentru ajutor!! Voi apela si la un avocat.

Cabinet de avocat Liliana Grădinaru a scris:

daca aveti bani de apartament cu banii jos, luati-va unul inainte de casatorie
...
spuneati in alt post ca ati terminat o facultate... si mai vreti sa faceti una
...
Sunt avocat, gandesc rational, analizez... Familia e despre sentimente, nu naste nimeni calculand cati bani face asta...

Succes!

Nu invatati legislatie, nu ajuta, mergeti cand aveti nevoie la un specialist care sa va spuna cum se aplica in cazul dv particular. Incercati sa nu mergeti la rude, prieteni, ca si in cazul psihologilor, nu este de dorit implicarea emotionala a profesionistului.
Legal insa nu aveti, in acest moment, ce sa va asigurati. Cat timp nu aveti venituri si sunteti intretinuta de sot nu exista acte pe care sa le puteti incheia sa va dea o siguranta crescuta. Toate sfaturile juridice ale noastre de aici pot fi rasturnate de vreo bucatica de situatie de fapt pe care nu o cunoastem. Nu faceti acte dupa ureche, asa se ajunge la desfiintarea lor.