Ce se poate face pentru schimbarea practicii judiciare in cazul incredintarii minorilor intre 2 - 10 ani??

Sincera sa fiu, nu va impartasesc opinia...Am avut tati pe care i-am aparat cu succes si carora le-au fost incredintati minorii sub 10 ani.
Totul tine de probatiune si de adevarata stare de fapt.
Rolul avocatilor nu trebuie minimalizat in aceste cauze, de aceea recomand tuturor sotilor care divorteaza si au copii minori care doresc incredintarea minorilor in favoarea acestora, sa angajeze un avocat care poate combate rezultatele unei anchete sociale facute "din pix" daca aceasta nu reflecta adevarul.
Probele sunt foarte importante in orice proces, iar administrarea acestora depinde foarte mult de abilitatea avocatului.
De asemenea, nu trebuie omis faptul ca masura incredintarii copilului minor nu este "pe viata", astfel ca, in situatia modificarii imprejurarilor care au fost avute in vedere de instanta la luarea acestei masuri, instanta poate fi sesizata cu o cerere de reincredintare.
Sa nu uitam ca parintele caruia nu i se incredinteaza minorul poate solicita in cadrul aceluiasi proces de divort si incredintare minor, stabilirea - in favoarea sa - a unui program de vizitare al minorului, care nu poate fi respins de catre instanta. ;)

Sincer sa fiu, in afara cazurilor speciale , tatii nu prea castiga, invocandu-se acel drept natural.....
Nu este vorba de avocati, ci despre judecatori, caci aici este problema si credeti-ma ca m-am documentat chiar si cu discutii cu ei pe acesta tema.
Puteti sa-mi dati spete castigate de tati?? (dar repet, nu cazuri speciale).

Copiii au nevoie atat de mama cat si de tata.
Insusi actul procrearii da dreptul copiilor sa aibe atat mama cat si tata. In mod tragic, insa, dreptul natural din nastere de a avea doi parinti este pierdut de multi copii ca o consecinta a divortului. In noua din zece cazuri de divort, mamele primesc custodia fizica a copiilor si tatii au dreptul de vizita, din doua in doua saptamani, in week-end. Pentru majoritatea tatilor care nu detin custodia, divortul nu pune capat numai casniciei, ci si participarii lor ca parinte. Un studiu national a descoperit faptul ca 49% dintre copii nu si-au vazut tatal nici macar o data in ultimul an, si mai putin de un copil din sase si-a vazut tatal o data pe saptamana.
Tatii au tendinta de a-si vedea copiii mai des in primii doi ani de la despartire, dar, pe masura ce anii trec, tatii isi vad din ce in ce mai rar copiii, in mod special datorita faptului ca se recasatoresc si au alti copii. Datorita prejudecatii ca femeile, si nu barbatii, ar trebui sa aibe grija de copii, multe persoane nu sunt preocupate de nedisponibilitatea tatilor. Totusi, cercetatorii au aratat ca unul dintre cei mai buni determinanti ai adaptabilitatii copilului dupa divort este prelungirea implicarii continue a tatalui in viata copilului. Acest capitol examineaza consecintele adverse pentru copii atunci cand tatii nu sunt disponibili si sugereaza modul de sprijinire a copiilor in a avea o relatie continua cu ambii parinti.

Spete castigate de tati in conditiile in care mama si-a demonstrat minima conditie materiala si morala am cerut si eu. Am primit doar "scuze" ca nu e posibil pe care nu le comentez. Nu cred ca veti primi asa ceva. Foarte putini domni avocati recunosc fenomenul din motive de conflict de interese. Tot respectul pentru cei care il recunosc si incearca sa faca ceva cat de putin!