Potrivit Codului Familiei, descendentul, cat timp este minor, are dreptul la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla. O data cu aparitia Legii nr. 27/1966 privind dreptul la pensie in cadrul asigurarilor sociale de stat care prevedea dreptul copiilor la pensia de urmas in cadrul asigurarilor sociale de stat pana la varsta de 16 ani sau, daca continua studiile, pana la terminarea acestora, fara a se depasi varsta de 25 de ani, respectiv 26 de ani in cazul celor care urmeaza studii superioare cu o durata mai mare de cinci ani, unele instante au inceput sa acorde, in cadrul reglementarii obligatiei de intretinere, dreptul copilului major aflat in continuarea studiilor de a primi pensie de intretinere de la parintii sai, pana la implinirea varstei de 25 de ani. In acest sens s-a retinut intr-o decizie de indrumare faptul ca «parintele este obligat sa dea intretinere copilului devenit major, daca se afla in continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, fara a se depasi varsta de 25 de ani». Asadar, in masura in care nu sunt indeplinite aceste conditii, obligatia de intretinere a parintilor fata de copiii minori inceteaza la data cand acestia devin majori, data dupa care pot primi intretinere de la parinti in conditiile dreptului comun, adica daca se gasesc in stare de nevoie datorata incapacitatii de munca. In cazul in care sunt indeplinite conditiile aratate, obligatia de intretinere a parintilor fata de copiii deveniti majori inceteaza la terminarea studiilor ori a pregatirii profesionale a acestora, insa nu mai tarziu de implinirea varstei de 25 de ani".
jurnalul national- raspunsuri la intrebarile people ului