Buna ziua tuturor.
As avea si eu o mare nedumerire. Eu si sotul meu nu ne mai intelegem si eu sincer vreau sa ne despartim. Impreuna avem un bebe mic de 2 luni. Nu e o decizie luata in pripa si la nervi inca dinainte de a naste vreau lucrul acesta si ma urasc ca nu am avut curajul(daca acsta e cuvantul potrivit#-o) pana acum. Eu sunt inca in concediu de lauzie luna martie dupa aceea din cate stiu dureaza pana o sa primesc indemnizatia de crestere a copilului deci o sa fiu cateva luni fara venit dar parintii mei m-ar ajuta cu cea mai mare placere. intrebarea mea este cum pot pleca cu bebele de acasa fara sa il pierd, fara sa vina el dupa noi si sa mi-l ia. ma ingrozeste gandul acesta Mie nu imi trebuie nimic de la el nici bani nici nimic vreau doar sa pot pleca linistita cu copilul meu de aici. mentionez ca nu eu alaptez si mama lui e pensionata pe caz de boala deci la nevoie ar avea cum sa demnonstreze ca cineva poate avea grija de cel mic cand el este la lucru.
va rog daca cineva ma poate ajuta...
va multumesc
stimata doamna.. e decizia dvs ce vreti sa faceti dar ganditi-va fffff bine! In alta ordine de idei.. dupa concediu de leuzie vin in mod firesc banii ptr cresterea si ingrinirea copilului.. nu e nici o pauza.. sau nu ar trebui sa fie..sotul nu are cum sa va ia bebelusul ptr ca sunteti mama lui.. e o crima moral vorbind sa desparti un copilas asa mic de mamica lui... revenind la ideea initiala, mai ganditi-va inainte de a pleca de langa tatal bebelusului dvs.. nu trebuie sa stati langa el de frica ca va ia copilul dar nici nu e cazul sa plecati ca aveti impresia ca nu va intelegeti... dar ce va face? va bate? nu va apreciaza?..repet.. ganditi-va bine.. cred ca ar trebui sa mergeti in prealabil la un consilier matrimonial inainte de a face pasul asta..toate cele bune va doresc si sa va dea dumnezeu gandul cel bun
Eu si sotul meu nu ne mai intelegem si inca dinainte de sarcina au aparut probelmele intre noi. Am sperat ca dupa nasterea copilului se va mai schimba ceva dar nu a fost asa. Eu nu vreau sa imi cresc copilul intr-o familie in care tatal ridica tonul(da are palmani sanatosi ca sa mai glumim putin) si imi spune proasta, minte de gaina, grasa si multe alte apelative care nu pot sa le insir aici pe forum pentru cel mai mic nimic (de ex. am uitat sa cumpar mustar sau am uitat sa incui usa la intrare etc), nu apreciaza nimic din ceea ce fac toate i se cuvin si niciodata nu e multumit nu numai de mine ci si de prieteni din jur; nu ma bate daca asta conteaza. Doar ca de luni de zile pentru mine e greu sa mai stau langa el sunt tot timpul agitata si nervoasa. Nu e vorba de hormoni sau de depresie post natala sau ceva de genul. si ceea ce ma seaca e ca in fata celorlalti sunem doi parinti fericiti ca ce bine ne merge noua dar nu e asa.
in fine...
eu nu vreau scandal vreau doar sa fiu linistita sa imi pot ingriji bebele in pace. nu am de gand sa il impiedic sa vada copilul pentru ca el e tatal si intotdeauna va fi. vreau doar sa stiu daca trebuie sa fac ceva legal cand o sa plec cu bebele de aici ca sa nu mi-l ia.
Buna
Imi dau seama prin ce treci....si eu am trecut prin situatii asemanatoare...mi-a fost frica sa nu imi ia fetita pt ca el, fiind executor judecatoresc...putea sa "cumpere"!
Dar nu e chiar asa...daca esti hotarata, nu mai sta pe ganduri, naravul din fire nu are lecuire....ia-ti copila, da-l in judecata, si nu merita sa fii d-na cu el....spui acolo motivele de fapt si de drept care te-au facut sa iei aceste decizii,
Cere incredintarea minor( nici o instanta din lume nu ii v-a da lui copilul asa mic), cere pensie alimentara, pentru ca nu sunt banii tai, ci este dreptul copilului, si nu trebuie a renunti la el (asa am vrut sa fac si eu, sa renunt la pensie...dar faceam o mare prostie....el sa cheltuiasca cu femeile....si sa se lafaie si eu sa il scutesc de toate obligatiile fata de copilul lui)...!Majoritatea barbatilor din Ro au o mare pb cu aceasta pensie, tot traiesc cu impresia ca ne-o dau noua....nu copilului lor...!
Nu merita sa stai langa un barbat care te calca in picioare, si sa vezi copilul tau crescand cu teama, si privind cu ochii mari de uimire cum se cearta si cat scandal fac cele mai importante figuri din viara lui....
Nu merita sa renunti la respectul de sine pentru nimic...crede-ma....capul sus, nu e atat de rau sa iti cresti copilul singura....nici nu stii cand se face mare....iar tu zi de zi o sa-l privesti cu mandrie si o sa -ti spui" e opera mea"...
Copilul v-a creste mult mai armonios langa un parinte linistit, decat langa doi "nebuni":tease:
Depinde de tine....fii echilibrata si sigura pe tine si totul va fi bine!
Bafta multa si fi curajoasa....
~ final discuție ~
Alte discuții în legătură
Drepturile mamei
maary
Buna seara.Am un copil sub 2 ani dintr.un concubinaj,ne.am despartit de curand nu f ok.El a fost d acord in prima faza ca bebele sa ramana la mine doar ca ... (vezi toată discuția)
Tutela
D.ana89
Situatia: minor 8 luni, locuiam singuri in casa parintilor mei. Sotul si-a facut bagajul, fara a-i pasa de sotie si copil si a plecat la mama lui. Interes prea ... (vezi toată discuția)
Custodie nou-nascut
Danutza5
Sunt insarcinata in 3 luni , taticul a refuzat din start ideea si m\'a presat pana acum o luna sa avortez , de o luna nu mai vorbim deloc dar inainte de asta ... (vezi toată discuția)